Zilele trecute am ajuns la concluzia că oricât ar umbla unii prin lume, oricât ar sta printre oamenii civilizați din occident, tot după principiile de viață ale străbunilor își ghidează viața și pun la zid pe cei care vor să își trăiască viața după cum consideră, departe de reguli făcute la colț de uliță…
Am participat la o convorbire, care m-a uimit, mi-a dat de gândit și m-a făcut să mă întreb oare cum e mai bine? Eram într-o stație de autobuz, undeva la țară. Nici măcar nu mai are importanță care este localitatea, pentru că eu cred că discuții din astea au loc mai peste tot. Un bărbat la vreo 35 de ani, căsătorit, om la casa lui și cu liniște în familie, după cum reieșea din discuție, a atras într-o conversație o tânără. Pesemne că tânăra se apropia de 30 de ani din moment ce bărbatul s-a gândit să o atace din vorbe. „Tu ce mai faci? Te-ai măritat? Să știi că de ajungi la 30 de ani, nici nu te mai măriți! Mă uit la greci, ei dacă trec de vârsta asta, nu se mai căsătoresc”, spune bărbatul, afișând un zâmbet ironic în colțul gurii și un aer de superioritate. Tânăra îi răspunde că nu s-a căsătorit și că nu își ghidează viața după astfel de opinii și după cum gândește lumea. Mai mult decât atât, fata i-a spus că ea trăiește în România și că se va căsători atunci când va considera de cuviință.
Discuția a continuat cu același accent de superioritate din partea bărbatului care a încercat să convingă femeia că dacă a împlinit 30 de ani și nu s-a măritat, nu se mai mărită în veci și o relație după această vârstă, ar putea fi sortită unui eșec. Pentru un moment aș fi vrut să intervin pentru că le cunoșteam pe cele două personaje, dar m-am gândit apoi că dacă răspunsul civilizat al femeii nu a reușit să închidă „gura lumii”, cu atât mai puțin o părere străină ar fi fost binevenită și nici nu ar fi schimbat opinia bărbatului.
M-am gândit îndelung la discuția dintre cei doi. Am văzut în instanță nenumărate exemple de oameni care s-au căsătorit înainte de 30 de ani, au adus pe lume copii, au ajuns să se despartă, au ajuns să se lupte pentru micuți, uitând practic de ceea ce se petrece în sufletele acestora. O astfel de situație a fost chiar în familia bărbatului care purtase discuția despre „secretul măritișului” (rămâne vorba între noi). M-am întrebat, fără să găsesc un răspuns, dacă există o formulă după care trebuie să te căsătorești și dacă secretul fericirii într-un cuplu stă în cifrele vârstei?
Personal, nu cred în lucrurile astea! Fericirea și destinul nu le poți controla, nu le poți calcula și fiecare le găsește atunci când îi vine vremea… Gura lumii însă, numai pământul o astupă!
