Fotografia cu Batman am văzut-o pe pagina de Facebook a unui prieten și pe lângă amuzantă, mi s-a părut relevantă pentru nebunia care pare să-i apuce în primul rând pe comercianți, cu vreo două luni înainte de Crăciun. Magazinele au de câteva săptămâni pe rafturi moși crăciuni din ciocolată, de la televizor ne bâzâie pe la urechi reclame care insistă să cumpărăm diverse chestii de care nu avem nevoie, dar care cică aduc Crăciunul mai aproape, iar artiștii ne anunță concertele pentru care să cumpărăm bilete cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Dacă aș fi scris toate astea cu câțiva ani în urmă, ar fi fost altceva, dar de când am copii trăiesc într-un Paște și într-un Crăciun și în diverse alte sărbători prelungite. Fetița mea s-a apucat să-i scrie Moșului de prin septembrie, iar pe peretele din sufragerie avem un calendar unde tăiem zilele care trec în așteptarea Crăciunului. Odată la câteva seri îi spun, că n-am de ales, unde vom așeza bradul, cu ce îl vom împodobi, de unde vine Moș Crăciun, cum e îmbrăcat, ce cadouri va lăsa sub brad și cât de cuminte trebuie să fie totuși ca să primească un „costum de zână balerină”, care costă cât nu face, după părerea mea, dar pe care l-a văzut într-un hypermarket și pe care Moșul va trebui să-l cumpere de acolo și să i-l aducă. Åži nu trebuie să uităm să-i lăsăm prăjiturele și un pahar cu lapte, pentru că Moșul e obosit și flămând după atâta umblat prin lume.
Fericirea din ochii ei când îi povestesc despre Crăciun m-a făcut să-mi schimb perspectiva asupra acestei sărbători, pe care o cam uitasem până să fiu mamă. Deși noiembrie, nu mă mai deranjează reclamele mult prea timpurii și nici produsele cel mai probabil din stocul rămas de la Crăciunul trecut, de pe rafturi.
În fiecare zi, fetița mă întreabă când va ninge, când va veni iarna și-mi spune că ei îi place frigul, îi place zăpada, îi place să facă oameni de zăpadă și îngerași și să se bată cu bulgări și să se dea cu sania. „Iarna e anotimpul meu preferat”, îmi spune, iar eu încep să fredonez diverse refrene din cântecele de Crăciun și să mă gândesc la sarmale și cozonac și friptură și tort și la căldura aceea pe care o simți în orice casă și la colinde și la toate dulcegăriile alea care pentru un om cum eram eu până acum câțiva ani înseamnă nimic, dar pentru un om cum sunt eu acum înseamnă țopăielile de bucurie ale celor mici.
Copiii te fac să vezi lucrurile într-o altă lumină, una mai caldă, începi să zâmbești mai mult și să strâmbi din nas mai puțin, iar Crăciunul și Paștele nu mai sunt manifestări manipulatorii ale capitalismului, ci sărbători cu sens, un sens pe care îl știai în copilărie, dar pe care l-ai uitat de-a lungul drumului prin viață.
