Inspectorul pentru minorităţi Maria Costache vrea să fie în mijlocul romilor

   Maria Costache este noul inspector pentru minorități din cadrul Inspectoratului Åžcolar Județean Vrancea. A ajuns în această funcție după mai bine de zece ani de muncă permanentă cu copiii și persoanele din comunitățile de romi din Slobozia Bradului. La început de drum, inspectoarea Costache este încrezătoare că poate schimba lucrurile în bine pentru cei pe care îi reprezintă. Este absolventă a Colegiului Național ,,Unirea” din Focșani și a Åžcolii Postliceale de Învățători – Educatori de la Bacău. În 1999 a obținut titularizarea ca învățător la Åžcoala Coroteni din Slobozia Bradului. A lucrat cu copiii și a coordonat structura de la Corodeni, timp de trei ani. În 2004 a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Petre Andrei” Iași. Are o familie frumoasă și o fiică studentă la Facultatea de Medicină din Târgu Mureș.

Reporter: Ați intrat deja în contact cu problemele comunității romilor?
Maria Costache: Eu am fost tot timpul în contact cu problemele romilor. Am intrat în contact cu problemele de admitere la liceu. Romii vin cu tot felul de probleme, nu neapărat de educație, cu probleme sociale.

Rep.: Cum încercați să îi sprijiniți?
M.C.: Eu încerc pe toate căile să îi sprijin, dar nici nu se poate altfel. Vorbesc și cu primarul și cu directorul dacă este nevoie.

Rep.: Ați făcut pace cu Valerică Ceobotaru (președintele Partidei Romilor – Pro Europa, filiala Vrancea)?
M.C.: Domnul Ceobotaru nu mă cunoștea. A venit aici într-o zi, ne-am cunoscut, am vorbit. A mai trecut o vreme, s-a învățat cu ideea. Eu nu aveam o recomandare de la el, aveam de la restul, apoi a venit și mi-a adus-o fără să-i zic, a venit personal.

Rep.: Veți continua proiectele deja începute?
M.C.: Mi se pare normal ca pe cele începute să le termine fostul inspector de specialitate, pentru că știe exact despre ce este vorba, știe ce a făcut. Nu încerc să îi minimalizez munca, pentru că știu că a muncit, nici să o înlătur. Dacă a muncit, să-și ducă munca până la capăt. Åži dacă vrea să îmi ceară ajutorul, nu este nici o problemă. În alte proiecte noi, am să o rog dacă dorește să mă ajute.

Rep.: Domnul Ceobotaru a venit să vă consulte în anumite proiecte?
M.C.: Domnul Ceobotaru a venit și mi-a spus dacă doresc să colaborez în anumite probleme. A spus că mai are proiecte începute și ar dori să le continuăm împreună. Își dorește să meargă și la Slobozia Bradului pentru că și-a dat seama că eu cunosc mai bine problemele de acolo decât dumnealui.

Rep.: Cum veți face să atrageți copiii romi către școală?
M.C.: Dacă ar ține numai de mine aș avea multe posibilități. Nu pot asta pentru că nu ține numai de mine. În toată povestea asta este nevoie de bani, să organizezi programe precum Åžcolă după Åžcoală, After School, pentru că ei chiar au nevoie, au dificultăți lingvistice. Sunt copii care nu înțeleg limba română. Aveam copii care veneau la clasă și nu înțelegeau ce îi întreb.

Rep.: Ar fi nevoie de profesori ce cunosc limba rromani?
M.C.: Profesorii cunosc limba rromani, dar este și aici o problemă. Ei trebuie să învețe limba română când vin la școală pentru că instituții și tot ce se întâmplă în țara asta este în limba română. Este corect să știm și noi rromani până ne acomodăm și noi cu ei și ei cu noi, dar așa mi se pare normal, trăind în România să știi românește, să știi să te exprimi corect românește.

Rep.: Cunoașteți limba rromani?
M.C.: Nu, nu știu să o vorbesc, dar eu înțeleg în proporție de 60, 70%. Dar să știți că și copiii mei din clasă, români, înțelegeau limba rromani într-o oarecare proporție. Copiii romi vorbesc numai limba rromani și atunci, vrei, nu vrei, începi să înveți câte ceva. Nu este o limbă foarte grea.

Rep.: Cum vă înțelegeați cu părinții copiilor romi?
M.C.: Eu am avut o relație foarte bună cu părinții, acolo unde sunt eu, nu pot să generalizez. Eu m-am implicat. Cu părinții comunic foarte bine, nu se poate altfel. Nu prea vin la ședințe, dar mă duc eu acasă la ei. Este greu, dar dacă nu comunici cu ei nu se poate.

Rep.: De regulă când se retrag copiii romi de la școală?
M.C.: De regulă, fetele se retrag în clasa a V-a și chiar mai devreme. De acolo de unde sunt eu, nicio fetiță nu ajunge în clasa a VIII-a. Iar băieții așteaptă să termine clasa a VIII-a pentru că au nevoie ca să poată face școala de șoferi. Intrăm în tradiții și obiceiuri și nu prea îi putem determina să nu renunțe la școală.

Rep.: Ați întâlnit copii care au venit la dumneavoastră pentru că nu vroiau să renunțe la școală?
M.C.: Nu, pentru că li se imprimă de foarte mici ideea că vor trebui să renunțe. Noi ne-am dus, i-am rugat, am încercat de negociat, dar părinții ne zic că le-o fură. Asta e politica, nu poți schimba, intri prea mult apoi în viața lor. Nu poți să schimbi asta, eu cred că schimbările trebuie să vină tot din rândul romilor.

Rep.: Ar trebui consiliați părinții?
M.C.: Cu siguranță ar trebui consiliați, și tații, dar în special mamele.

Rep.: Se lucrează mai greu cu copiii romi?
M.C.: Eu am avut anul trecut fetiță de etnie romă premiantă cu premiul I și în clasa I a luat premiu I și coroniță. Copil foarte bun, se pierde din cauza tradițiilor. Sunt probleme, să aibă și ele dreptul la educație.

Rep.:  Se știe faptul că elevii romi sunt așezați în special în băncile din spatele clasei…
M.C.: Acum mai depinde și de cadrul didactic. Nu știu dacă la oraș se întâmplă așa, dar la mine la școală nu. Nu poți să ții un copil în spate, trebuie să îl scoți în față. Trebuie să îi ajuți ca să aduci clasa la un anumit nivel. În aceeași clasă lucrezi și cu copii care nu au făcut față la clasa a II-a și cu olimpicii. Cu olimpicii lucram sâmbătă, iar cu ceilalți copii lucram mai mult în timpul orelor de curs, pentru a-i ajuta și pentru a crea un echilibru.

Rep.: În inspecțiile de anul acesta ce veți urmări?
M.C.: În primul rând să nu fie marginalizați elevii romi sau să îi pună în ultima bancă și să uite de ei. Chiar o să urmăresc treburile astea. Urmează să mă întâlnesc cu elevii din licee, pentru a-i sprijini în legătură cu „Banii de Liceu”. Asta este o prioritate acum, să vorbesc cu directorii, că elevii se adună mai greu pentru a-și face dosarele. Am să urmăresc activitatea copiilor romi din școli și licee.

Rep.: Ce îi face speciali pe copiii romi?
M.C.: Discutam cu inspectorul de arte să facem un proiect comun pe tema asta. Ei sunt speciali datorită etniei, specificului acestei etnii. Dacă la alte materii nu merge treaba, la muzică merge foarte bine, au talentul acesta. Ei sunt copii buni, dar trebuie să știi cum să discuți cu ei. Să nu pui etichetă că este rom. În fiecare om există ceva bun și copilul rom este special. Pentru ei multe sunt noi când vin la școală. Te privesc cu niște ochi mari, ți se face milă, nu ai cum să nu îi primești bine.

Rep.: Prioritățile pentru anul acesta școlar care sunt?
M.C.: Aș vrea acolo unde am comunități mai mici de romi să mă implic mai mult. Apoi aș vrea să se introducă limba rromani, asta ar fi o prioritate. O altă prioritate ar fi ca tot mai multe cadre didactice care lucrează în școlile cu elevi romi să învețe limba rromani. Sunt diferite școli de vară unde pot învăța chiar gratuit. Cred că toți profesorii care predau în școlile astea ar trebui să învețe limba rromani, nu ca să o predea ci ca să comunice cu copiii, să îi înțeleagă. Aș vrea să mai angajăm mediatori școlari în comunitățile rome, chiar este nevoie să faci legătura între comunitate și să fie de-ai lor.

Rep.: De ce credeți că romii nu își declară etnia?
M.C.: Eu știu că nu sunt obligați să facă asta. Nicio lege nu îi obligă să se declare. Eu cred că nu se declară pentru că ei încearcă să își nege etnia pentru a se afilia majorității. Cred că le este jenă.

Rep.: Au fost câteva cazuri de violență în școli în care au fost implicați copiii romi. Credeți că ar trebui acordată o mai mare atenție din acest punct de vedere?
M.C.: Eu cred, ca un om care lucrează și cu romi și cu români, că romii nu sunt mai violenți. Copiii violenți există în școli, sunt copii români scăpați din mână. Cred că psihologul ar trebui să își facă mai mult treaba în școli. Psihologul are foarte multe de făcut și psihologul în școală nu lucrează numai cu elevul, lucrează și cu părinții și cu profesorii și un singur psiholog răspunde singur de două școli. Ori numai într-o școală ar fi nevoie de cel puțin un psiholog la cât de multă violență este astăzi în școli.

Rep.: Datorită exploziei demografice, în câțiva ani copiii de la Slobozia Bradului nu vor mai avea unde să mai învețe. Cum o să vă implicați pentru rezolvarea acestei probleme?
M.C.: Dar cred că nici acum nu suntem prea departe. Deja sunt copii care nu mai sunt primiți la școală din lipsă de spațiu. Nu sunt primiți. Dacă un copil are 3 ani și ar trebui înscris la grădiniță, din lipsă de spațiu se formează doar grupa mare.

Rep.: Cum reușiți să împăcați viața de familie cu cea personală?
M.C.: Îmi este foarte ușor, nu am decât un copil, este studentă în anul I la Facultatea de Medicină la Târgu Mureș. Eu sunt de acolo din localitate, soțul meu este pensionar.