andrei.manea

După ce și-a clădit o gospodărie, și-a crescut propriii copii și are grijă de micuții altora, în calitate de asistent maternal, Stanca Tudoroiu, din Dumitrești, a găsit cale să-și desăvârșească educația făcând acum, la vârsta de 61 de ani, liceul.

Pe marginea căii ferate din zona gropii de gunoi din Golești, într-un canton dezafectat, Åžtefănel învață, la doar un an și jumătate, să supraviețuiască foamei și frigului pătrunzător al iernii. Mama lui, Irina Aștefanei, este mulțumită că totuși a găsit un adăpost, însă știe că nu i se va permite să rămână prea mult acolo.

Campania demarată luni de cotidianul nostru, intitulată "Dăruiește speranță de Crăciun" a luat sfârșit ieri, și încă o dată, ați dovedit că în ciuda crizei pe care o resimțim cu toții, în Vrancea, solidaritatea încă există!

Îl cheamă Valentin și are cinci ani. Locuiește în satul Rașca, din comuna Gura Caliței, împreună cu ceilalți trei frați ai săi și părinții, Ionica și Nelu Petrea. N-a mers prea des la grădiniță.

Frățilă Datcu, de 80 de ani, din satul Lăstuni, comuna Dumitrești, va petrece Crăciunul ghemuit în bordeiul lui mizer, precum un câine de pripas. Omul nu are nimic. Dar nimic! Åži pe nimeni. În soba spartă nu poate face focul pentru că ar muri sufocat de fum. Iar dacă nu-l face, mai mult ca sigur va muri înghețat.

"Suntem noi săraci, dar voi să nu fiți proști! Să învățați și să fiu mândră de voi!", așa le-a spus toată viața Ionica Boștiog, din Suraia, celor zece copii ai săi. Chiar dacă mâncare n-au avut întotdeauna, chiar dacă hainele, cât s-a putut, au trecut de la cei mari la cei mai mici și cu toate că trăiesc dintr-o datorie într-alta, cei zece copii au făcut din îndemnul mamei, crezul vieții lor.