GALERIE FOTO: Poveștile oamenilor în uniformă. După aproximativ 30 de ani de activitate la ISU Vrancea, plutonier adjutant șef (r.) Viorel Sfetan a ieșit la pensie

0
2203

Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) „Anghel Saligny‟ al județului Vrancea i-a fost a doua casă pentru aproximativ 30 de ani. Săptămâna aceasta însă, plutonier adjutant șef (r.) Viorel Sfetan, de la Detașamentul de Pompieri Focșani, a ieșit la pensie, încheind o carieră care i-a adus foarte multe satisfacții profesionale. Originar din satul Motnău, comuna Dumitrești, Viorel Sfetan spune că a avut parte de o copilărie „petrecută la țară, nu cu multe jucării, dar cu foarte multă libertate‟. Până în clasa a X-a a fost elev al Liceului din Dumitrești, iar ulterior a urmat cursurile unei școli profesionale din Florești. „Visul meu era să devin mecanic și conducător auto. Îmi plăceau foarte mult mașinile. Când eram mic, țin minte că am împrumutat o roată de căruță de la un vecin, am bătut un fier în peretele casei, am pus roata în vârful fierului și mă jucam de-a șofatul. După vreo câteva zile, vecinul a venit la tata să-l întrebe dacă nu cumva știe cine i-ar fi putut lua roata. De frică să nu iau bătaie, i-am recunoscut tatei că eu am fost cel care a luat roata. Făceam multe boacăne când eram copil. Sincer, aș vrea să mai retrăiesc copilăria pe care am avut-o‟, povestește Viorel Sfetan.

După absolvirea școlii profesionale, Viorel Sfetan a primit ordin de încorporare la Garnizoana București. „Armata la Pompieri este cea mai frumoasă. Am fost încorporat în armată în 1992, pe 21 mai, chiar de Sfinții Împărați Constantin și Elena. La București am prins foarte multe incendii la apartamente și la spații comerciale. Ultimele luni de armată le-am făcut la Focșani, la Detașamentul de Pompieri. În armată am învățat foarte multe în ceea ce privește intervențiile și m-am bucurat din tot sufletul că mi-am putut ajuta semenii. La plecarea din armată, am lăsat o cerere de angajare la Detașamentul de Pompieri Focșani‟, spune Viorel Sfetan.

Ulterior, Viorel Sfetan a absolvit Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității Transilvania, având și un master în Inginerie Mecanică.

Inundațiile din 2005 – „cele mai grele intervenții‟

La un an după terminarea armatei, Viorel Sfetan spune că a primit un post de sergent angajat la Grupul de Pompieri Vrancea. A primit vestea cu mare bucurie, având în vedere că „șansa de a-i salva pe semenii tăi nu poate egala nicio altă satisfacție‟. De-a lungul anilor, Viorel Sfetan a intervenit atât la incendii de locuințe, incendii de vegetație, salvări de animale și oameni, inundații cât și la accidente. „Cele mai multe și mai grele intervenții au fost în perioada în care am fost sergent angajat. Îmi amintesc că am fost solicitați să intervenim în sprijinul colegilor de la Tecuci în urma unui accident feroviar. Un șofer de autobuz a ignorat semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată, iar trenul a intrat în jumătatea autobuzului, mergând cu el vreo 800 de metri pe șină. În acea zi am văzut un număr foarte mare de persoane decedate și rănite. A fost un adevărat carnagiu. Când am ajuns la fața locului, am avut nevoie de câteva minute să mă stăpânesc pentru a face față situației. La locul accidentului deja erau prezente rudele persoanelor implicate care plângeau și țipau‟, povestește Viorel Sfetan.

Anul 2005 a fost unul destul de solicitant din punct de vedere al intervențiilor, spune pompierul vrâncean, fiind anul în care mai multe localități din Vrancea au fost inundate. „În cazul meu, intervențiile cele mai grele și care au durat cel mai mult au fost inundațiile din 2005. Timp de trei luni, aproape în fiecare zi, am fost în mijlocul oamenilor. Eram printre puținii șoferi cu D-ul. După inundații, a trebuit să-i ajutăm pe oameni să scoată mâlul din case, am ajutat la decolmatarea fântânilor și la adunarea leșurilor animalelor… A fost o perioadă grea, dar în fiecare zi eram bucuros că puteam să-mi ajut semenii‟, mai spune Viorel Sfetan.

Una din cele mai importante „reguli‟ de care trebuie să țină cont un pompier este siguranța salvatorului. Sunt însă și situații în care, chiar și unui profesionist i se poate întâmpla să se confrunte cu o situație dificilă. „Se poate spune că mi-am pus viața în pericol în timpul unei misiuni. Se întâmpla în 2012, când, în Vrancea, zăpada pusese stăpânire peste tot. Am fost trimis alături de un coleg cu o șenilată la o familie dializată în satul Salcia din comuna Ciorăști. Era noapte, un viscol foarte puternic și zăpadă cât vedeai cu ochii. Era un infern alb. Nu puteam vedea nimic în față. Ne-am rătăcit. La un moment dat nu mai aveam speranțe că ne vom întoarce acasă. Însă, am primit un apel pe telefon de la finul meu care mi-a spus că i-a născut soția. Probabil că vestea mi-a dat putere și ne-a ajutat Dumnezeu să ajungem la Măicănești cu bine. A fost foarte greu. Am mers undeva la 6 ore prin câmp, până când am terminat benzina din șenilată. Pur și simplu închideai ochii și mergeai în față‟, povestește Viorel Sfetan.

Nu este ușor să lucrezi la înălțime‟

În 2007, Viorel Sfetan spune că a trecut în Corpul Subofițerilor, activând tot în cadrul Detașamentului de Pompieri Focșani pe funcțiile de comandant de echipaj și conducător autospeciale. Se mândrește cu faptul că a lucrat pe autoplatforma de lucru la înălțimi. „Nu este ușor să lucrezi la înălțime. Deciziile pe care le iei sunt la fracțiune de secundă. În lucrul la înălțime, orice greșeală poate fi fatală. Însă, provocarea mi-a plăcut dintotdeauna și am încercat să fac totul bine. Mă mândresc cu faptul că am reușit să «resuscitez» o autoscară ZIL, rusească, prin 2000. Am luat-o dintr-un parc auto și a funcționat până în urmă cu 4-5 ani când, personal, am dus-o la muzeu, la Tecuci‟, spune Viorel Sfetan.

Cu toată că retragerea la pensie este un moment destul de trist pentru Viorel Sfetan, faptul că fiul său de 24 de ani i-a urmat exemplul în carieră îi aduce bucurie. „Cea mai mare bucurie a mea este că am reușit să-i transmit fiului meu pasiunea pentru arma pompierilor. A făcut școala de subofițeri la Boldești și acum este plutonier în cadrul Detașamentului de Pompieri Băneasa de la ISU București. Este șofer, dar încearcă să ajungă mai sus pe scara ierarhică‟, spune Viorel Sfetan. În cei aproape 30 de ani de activitate, Viorel Sfetan spune că a învățat multe și i-a fost „drag să-i învăț, la rândul meu, pe alți colegi. Mă bucur că las în urma mea oameni profesioniști, pregătiți în orice moment să intervină cu promptitudine. Cred că cel mai greu lucru pe care aș putea să-l suport este să nu mai pot intra în unitate și să-mi nu-mi văd colegii și locurile în care am muncit 30 de ani‟, mai spune vrânceanul.

În semn de „recunoștință a înaltelor calități profesionale și umane, de apreciere a devotamentului, loialității și responsabilității dovedite în întreaga activitate desfășurată în slujba cetățeanului și în folosul comunității‟, plt. adj. șef (r.) Viorel Sfetan a primit din partea inspectorului șef col. ing. Flaviu Chiscop o diplomă de excelență. „Le doresc mult succes colegilor mei, să fie atenți. Nu este o armă ușoară, intervențiile s-au înmulțit și sunt foarte dificile. Le doresc colegilor multă sănătate‟, a mai spus Viorel Sfetan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here