„Monitorul de Vrancea” își propune să aducă în paginile sale, în luna martie, poveștile unor femei puternice care, prin activitatea și profesia lor, influențează viețile celor din jur. Astăzi vă spunem povestea de viață a medicului Simona Ionescu, singura femeie medic din Vrancea care lucrează la Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea. În cei aproape 14 ani a salvat sute de vieți. Calmul, concentrarea, dar și pasiunea cu care își face meseria au făcut ca mulți dintre pacienții care i-au trecut prin mână să ducă o viață normală. Deși, să fii medic pe ambulanță nu este tocmai ușor pentru o femeie, medicul Simona Ionescu și-a păstrat feminitatea și grația unei adevărate doamne. Spune că Ambulanța este sufletul ei, iar colectivul cu care lucrează a devenit a doua familie.
S-a născut în Focșani, a absolvit Colegiul Național „Al.I. Cuza” și, deși inițial și-a dorit să fie profesoară, a ales Medicina. Născută într-o familie cu tradiție în învățământ, dar copilărind și pe la unchiul ei, care era un cunoscut medic radiolog, pasiunea pentru medicină a Simonei Ionescu a crescut simțitor. „Dintotdeauna am iubit oamenii, mai ales copiii. Åži mi-am dorit ca meseria mea să poată împărtăși această dragoste. Mama mea a fost învățătoare, mi-am dorit și eu să fiu la fel ca ea, mai ales că mă mai lua la școală cu ea. Dar mă mai duceam la un-chiul meu, care era un cunoscut medic radiolog, și îmi plăcea tare mult ce făcea. Mă jucam cu păpușile și aveam grijă de ele, le făceam injecții. Tot când eram mică, îngrijeam și animalele. Dar, am terminat liceul și am vrut să dau la Facultatea de Istorie, nu am luat, așa că am dat la Medicină, unde am și intrat. Am făcut Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, un oraș superb. Am terminat liceul uman, iar Iașiul fiind un oraș plin de cultură, în timpul liber vizitam toate obiectivele culturale de acolo. Pentru că Teatrul din Iași seamănă foarte bine cu cel din Focșani, când mi se făcea dor de casă mă duceam acolo. Îmi potolea dorul de casă”, spune medicul Simona Ionescu.
După ce a terminat Facultatea de Medicină din Iași, a făcut stagiatura timp de 3 ani la Spitalul Județean de Urgență din Focșani, apoi a fost repartizată ca medic la dispensarul din Tâmboiești, unde a stat până în anul 1988. Medicul Simona Ionescu spune că în cei patru ani în care a lucrat la Tâmboiești, a avut parte de o cazuistică complexă. „La Tâmboiești am fost timp de patru ani medic, timp în care am avut parte cam de toată cazuistica pe care o poate avea un medic, nașteri, microchirurgie, chiar am tratat un bolnav cu accident vascular cerebral în stare comatoasă. A fost frumos, dar greu. După asta, m-am dus ca medic la Transporturi, ITA se spunea pe vremea aia. Soțul meu lucra la Transporturi, și ca să fiu mai aproape de familie m-am dus și eu medic acolo. Am stat acolo până în ’99. În toată perioada asta am făcut gărzi și la Triajul Spitalului Județean, actualul UPU, dar și la Spitalul din Dumbrăveni. După care, în luna septembrie m-am dus ca medic pe Salvare”, povestește medicul Simona Ionescu.
„Nu aș fi putut practica niciodată medicina de birou”
Din 1999, medicul Simona Ionescu lucrează la Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea. Deși între timp a mai avut colege medici, ea a rămas singura femeie medic din Vrancea care lucrează la Ambulanță. Mai mult, Simona Ionescu este și cel mai longeviv medic de la Ambulanță. Spune că medicina de urgență este singura specializare care i se potrivește ca o mănușă. Autocaracterizându-se ca o persoană activă, căreia îi place adrenalina, medicina de urgență este sufletul ei. Spune că regula numărul unu în această meserie este să ai un psihic bun și să nu te lași copleșit de suferința oamenilor. Dar, oricât de detașat ai fi, foarte multe sunt cazurile care rămân întipărite în memoria medicului. „Din ’99 sunt medic la Ambulanță și de aici vreau să ies la pensie. Pentru alții poate părea grea această meserie, dar eu nu aș fi putut practica niciodată medicina de birou. Îmi place să mă mișc, îmi place aglomerația, îmi plac oamenii. Sunt o persoană foarte activă, iar să fii medic pe ambulanță este o meserie foarte activă. În această meserie trebuie să știi să acționezi la momentul oportun, să nu faci greșeli, să nu îți fie teamă. Această meserie este ca o loterie. Nu știi niciodată ce te așteaptă, iar pentru asta trebuie să fii pregătit de orice. Am văzut tot felul de cazuri grave, mult sânge, multă durere, multă suferință, dar am încercat să fiu tare. În momentele acelea, noi, echipajul de pe ambulanță, trebuie să fim tari, să îi susținem pe aparținători. O facem și pe psihologii dacă este cazul”, precizează Simona Ionescu.
Solicitările care vizează copiii sunt cele mai dramatice, mai ales că e mamă. „Cel mai mult mă impresionează cazurile cu copii. Am avut un caz cu un copil care înghițise un bob de fasole, pentru care nu s-a mai putut face nimic și mi-a rămas întipărit în memorie. Mi se rupe sufletul când sunt copii implicați în accidente rutiere sau alte evenimente dramatice. Sunt mamă și mi se rupe sufletul. Dar Dumnezeu mă întărește în acele momente și încerc să fac tot ce îmi stă în putință și să le acord primul ajutor”, spune medicul Simona Ionescu.
„Ambulanța e sufletul meu…”
În cei aproape 14 ani de când este medic la SAJ, spune că Ambulanța este a doua familie, sufletul ei. În mare parte, echipajul medical pe care îl coordonează este format din bărbați, dar niciodată nu i-a fost greu să lucreze cu ei. „Nu m-au favorizat niciodată colegii mei, chiar dacă eram singura femeie. M-au tratat de la egal la egal, exact așa cum m-am comportat și eu cu ei. Nu e greu să fii singura femeie medic de aici. Pe ceilalți colegi medici, care sunt mai tineri ca mine, îi tratez ca pe propriii mei copii, fiind și eu mamă de băiat. De când lucrez aici, Ambulanța a devenit a doua mea familie, e sufletul meu. Când sunt în concediu, chiar dacă e scurt, simt lipsa ambulanței. Am început să recunosc mașinile după sunetul sirenei. Atunci când voi fi nevoită să ies la pensie, îmi va fi foarte greu, îmi vor lipsi oamenii de aici, totul…”, mai spune medicul Ionescu.
Să fii medic pe ambulanță este o meserie frumoasă, dar pe de o parte foarte riscantă. Foarte dese sunt cazurile în care echipajele de pe ambulanță sunt agresate fizic, verbal, și de prea puține ori li se mulțumește. „Å¢in minte că am avut o soli-citare la o familie de romi și când am ajuns acolo au început să facă scandal. Noi am încercat să îi convingem că e mai bine pentru pacient să fie transportat la spital, dar ei nu vroiau și au început să facă scandal. Ne-am baricadat în ambulanță și am sunat la Poliție, pentru că ei începuseră să lovească în mașină. E riscantă meseria aceasta, dar de fiecare dată când ne ducem la un caz prima regulă este să asigurăm zona, pentru a nu deveni și noi o victimă”, povestește doctorița.
Puținul timp liber îl dedică familiei
Simona Ionescu este căsătorită și are un băiat. Este o familistă convinsă și spune că familia îi oferă suportul moral de care are nevoie. Spune că, datorită mamei sale, băiatul său a primit o educație aleasă. „Am devenit mamă în 1986. Am stat în concediu de creștere a copilului două luni și jumătate, după care m-am întors la muncă. Am avut mare noroc de mama mea, care a avut grijă de copil și i-a oferit o educație aleasă. Pentru că îmi petreceam foarte mult timp la muncă, în timpul liber mă dedicam întru totul familiei. Atât soțul meu, cât și băiatul m-au înțeles și susținut. Acest lucru m-a ajutat enorm, mi-a dat putere. Nu mi-au reproșat niciodată că stau prea mult timp la muncă și prea puțin cu ei, chiar m-au încurajat”, povestește doctorița Ionescu.
Face gărzi la Spitalul Militar și predă cursuri de prim ajutor la câteva școli de șoferi din oraș, așa că timpul liber este limitat. Când nu este ocupată cu munca, îi place să citească, să călătorească și să se joace cu cei doi căței și pisica pe care îi are acasă. „Am puțin timp liber și atunci îmi place să citesc cărți de specialitate, pentru că trebuie să fii mereu informat ca medic. Sunt o mare iubitoare de animale, am acasă doi căței și o pisică. Când stau cu ei uit de toate. Dintotdeauna mi-au plăcut animalele. Îmi place și să călătoresc, dar nu dispun de timpul necesar. Am vizitat toată România și am fost în Anglia, Olanda, Franța și Germania. Mai am un loc care-mi place tare mult. Iubesc marea și mereu când mă duc la Constanța trec și pe la statuia lui Eminescu. Îmi place foarte mult acolo. Îmi pun gândurile în ordine”, povestește Simona Ionescu.
„Medicina de urgență este un mod de viață”
Dacă ar avea ocazia să o ia de la capăt, Simona Ionescu afirmă că ar face același lucru, cu toate riscurile, dar și bucuriile pe care le oferă meseria de medic pe ambulanță. Tinerelor care își doresc să aleagă această meserie le transmite că au nevoie de multă pasiune, sacrificiu și curaj. „Ca să fii medic pe ambulanță îți trebuie multă pasiune. Această meserie nu se face pentru bani. Dacă se pornește la drum cu acest gând, clar medicina de urgență nu este soluția. Aici, trebuie să dai dovadă de sacrificiu, să poți să îți pui familia, mai mereu, pe locul doi, să nu te gândești la propria persoană. Medicina de urgență este un mod de viață. Sunt multe riscuri, dar și foarte multe satisfacții. Să salvezi viața unui om, să vezi cum îi redai viața, după ce îl scoți dintr-un stop, îți oferă o satisfacție sufletească de nemaiîntâlnit. În meseria asta te iei de multe ori la trântă cu moartea, dar important e să o învingi”, a conchis medicul Simona Ionescu.
