Epidemia de coronavirus i-a îngrozit pe mulți români, mai ales odată cu apariția primelor cazuri în țara noastră. Noul virus naște teamă, neliniște, agitație și nesiguranță în rândul românilor. Pe această teamă, am făcut un sondaj de opinie, să aflăm ce părere au oamenii. Am stat de vorbă cu vrânceni și i-am întrebat: Ce știu ei că este acest virus? Le este teamă? Și-au făcut provizii? Sunt mai precauți atunci când ies din casă? Ce măsuri de prevenție adoptă?
„Toate invențiile de boli”
O bătrână din mediu rural, care nu are televizor, ci doar un radio mic cu baterii, este la curent cu tot ce se întâmplă și spune că se teme de coronavirus. Se gândește că se întorc în țară foarte mulți din cei plecați în Italia și odată cu ei aduc și virusul. Știe doar că este un microb. Atât! Dar cel mai important, zice că știe cum să se protejeze. Ține batista la gură și nas dacă iese în aglomerație. Provizii, dacă ar fi să-și facă, ar cumpăra doar cartofi, că în rest are de toate.
„Din câte am auzit la radio, este un microb și îi zice într-un fel anume. Ne este teamă că ar putea ajunge și la noi aici la țară, că dacă se apropie de oraș, ajunge și la noi. Problema este că vin mulți din străinătate acasă și aduc cu ei și virusul. Spunea doamna Mirela Oprea la radio că mulți au năvălit în magazine să cumpere de mâncare, ca să aibă în casă. E bun să faci provizii, dar depinde cât poți să le ții, că dacă stau deja în magazin de o lună, două, trei și cu ce mai stau și la tine, se strică. Dacă ar fi să ne ducem noi țăranii la magazine, ne-am cumpăra cartofi, că în rest, cam avem. Mălai avem măcinat la moară, făină la fel, carne avem de la porcul de la Crăciun, apă avem în fântână. Dacă ar trebui să mă duc mâine la oraș, mi-ar fi teamă. Aș pune o batistă la nas, sau o boxă din-aia cum zic ei la radio, să o ții la gură, nu m-aș duce unde ar fi aglomerație mare ca să tragi aer de la unul și altul. Chiar și pe vremuri, atunci când aveam troană, că așa se zicea la gripă, nu ca acum toate invențiile de boli, țineam la gură o batistă când tușeam sau când vorbeam cu cineva. Ei ne învață ce să facem, dar noi știm ce, că și pe timpuri tot așa făceam, doar că nu erau boxe din-astea ca acum ca să acoperi gura. Țineam batistele!“ , ne-a spus bătrâna.
„Eu am mâncare pentru 140 de zile“
O bătrânică simpatică și foarte glumeață, deși necazurile vieții îi apasă pe umeri, spune că nu se teme deloc. Știe că are mâncare în casă chiar și pentru 140 de zile și dacă e să moară, va muri, dar va muri de bătrânețe. „Eu nu duc nicio grijă, nu îmi este frică! Chiar dacă ar veni și la noi, eu nu umblu pe străzi, stau în bătătura mea, în casa mea, cu puii, cu vaca, cu purceii mei, nu umblu de nebună pe la vecini. Chiar dacă se închid magazinele, nu-mi fac probleme. Am mălai în hambar, am lada plină cu carne, am ouă, am de toate. Pentru ce să mă duc în magazine? Să le fac stoc acasă? Am de toate. Chiar dacă este să stau acasă 14 zile, eu am mâncare pentru 140 de zile. Bărbatul meu e bolnav, la pat, cu piciorul rupt și dacă e să moară, moare de la problemele lui, nu de la rahatul ăsta despre care vorbesc ei la televizor. Au terminat cu porcii, cu găinile, cu gripa aviară, acum începe cu noi, să ne omoare și pe noi. Cui îi e frică, să-i fie. Mie nu îmi este. Dacă o fi să mor, mor. Nici nu mă gândesc. Am 75 de ani, dacă e să mor, mor, dar nu mor dintr-asta. Mor de bătrânețe, nu de ce zic ei la televizor“, ne-a spus femeia.
„A fost holeră și nu s-a speriat lumea”
Un fost cadru medical, o asistentă ce ani de zile a îngrijit copiii nou-născuți, încă și-a păstrat pofta de viață, făcând glume pe marginea acestui subiect. Denumește virusul, unul încoronat, cu coroană, făcând aluzie, ironic, că este mai special față de altele. Dar se întreabă cu ce este mai deosebit față de holeră, de exemplu. Ei nu îi este teamă de infectare pentru că se consideră o „babă rea” și nu se agață virusul de ea. „E un virus încoronat, cu coroană“, spune râzând pensionara în vârstă de 82 de ani. „De ce să-mi fie teamă? Nu se agață de mine virusul, că sunt babă rea. Dar de fapt e politică. Au filmat și ei seara, când s-a terminat marfa și intenționat nu au mai aprovizionat magazinele, ca să sperie lumea. Și apoi bagă produse vechi, expirate, le schimbă etichetele. Nu cred și nu îmi este frică. A fost holeră și nu s-a speriat lumea, dar acum de încornoratul ăsta. Atunci nu se speriau că nu știau ce este. Acum sunt prea deștepți și știu prea multe. Nu vedeți că nici la biserică nu te mai lasă să pupi icoanele?“, a adăugat pensionara, fost asistent medical.
Salvarea, plata cu cardul!
O doamnă, cadru didactic, a precizat că îi este teamă ca nu cumva să intre în contact cu persoane care vin din regiunile afectate de coronavirus și cea mai importantă măsură de prevenție pe care a luat-o este să plătească cu cardul, în loc de bani cash. „Este un virus. Mi-ar fi teamă să intru în contact cu persoane care vin din zonele cu cazuri confirmate. Sunt mai precaută, mă spăl pe mâini mai des, ba chiar ultima dată am plătit cu cardul, că am văzut la televizor că e o problemă cu bancnotele. Dacă banii au fost în mâna unei persoane care are virusul acesta, e periculos. Pot ajunge în mâna ta și poți să iei virusul. Legat de cei care și-au făcut provizii, la noi nu e cazul. Chiar dacă s-ar închide tot, avem în casă strictul necesar. Avem mălai, făină, drojdie, fasole, cartofi, ulei, lada e plină. În general noi avem provizii. Ne văităm să fim sănătoși, nu de foame“, a precizat un cadru didactic din mediul rural.
„Clor în detergentul de vase“
O casnică spune că a aflat de la televizor că acest virus este o răceală mai puternică. Nu îi este teamă, însă atunci când s-a întors de la Focșani de la cumpărături, a dezinfectat cu clor peste tot. Are doi copii, care merg la școală și se teme pentru ei. Știe că nu îi poate controla. „Este o răceală mai puternică. Nu îmi este frică. Și dacă mi-ar fi, ce aș face? Când mă duc în oraș, chiar sunt mai atentă. Am fost recent la Focșani și când m-am întors, m-am spălat chiar și pe mâini cu clor, apoi am pus într-un recipient cu stropit și dau mereu pe toaleta, pe chiuveta, ba chiar am pus și în detergentul de vase. Dacă ar fi să fim izolați în case în cazul în care s-ar închide magazine din cauza oamenilor infectați, pentru o scurtă perioadă, am avea provizii, că suntem la țară și avem cam tot ce ne trebuie. Avem mălai, făină, zahăr, carne, ouă, lapte. Dar nu cred că ar face bine să închidă magazinele. Dacă tot a intrat virusul printre noi, ce rost mai are să le închizi? Am doi copii școlari și îmi este teamă. Sunt informați și de mine și de doamna lor, dar sunt copii. Nu poți să-i ții. Sunt bisericuțe, cercuri, cum făceam și noi când eram mici. Ea e prietena mea și îi dau și ei din prăjitura mea. Indiferent de cât ai vrea, nu îi poți ține. Doamna le explică, îi învață și nu de acum, ci de la început s-a preocupat de ei. Dar sunt copii, nu poți avea un control bun asupra lor“, spune o casnică din mediul rural.
Dieta perfectă – izolarea la domiciliu
O tânără, care manageriază un salon de înfrumusețare, a refuzat să facă proceduri unei paciente care avea ca simptomatologie, tuse seacă. I-a spus că ar trebui mai întâi să meargă la un medic, să se trateze și în momentul în care se va vindeca, o va ajuta cu mare drag să își facă procedurile pe care le dorește. Intrând în contact direct cu toate clientele, de la începutul deschiderii salonului și-a luat toate măsurile necesare protecției, atât pentru ea, cât și pentru clientele care apelează la serviciile de înfrumusețare. „Este un soi de gripă, cu alte simptome. Îmi este teamă că ar putea ajunge virusul în județ și chiar printre prietenii mei. Lucrând la un salon de înfrumusețare, multe proceduri implică contactul direct cu pacientul, atingerea tegumentelor, astfel că îmi iau măsurile de precauție mereu. Nu de acum, ci de la început m-am protejat. Atât pe mine, cât și ei sunt protejați în momentul aplicării procedurilor. Nu este asta o problemă. Pot spune că în ultima perioadă m-am dezinfectat mai des pe mâini cât și cabinetul. Am avut recent o clientă care tușea și i-am spus, frumos, să meargă la medic să se trateze, apoi să revină la cabinet. Sunt oameni care au luat cu asalt magazinele și au golit rafturile, însă eu nu aș face asta. Chiar dacă ar fi să stau izolată în casă și să n-am ce mânca, abia mai slăbesc și eu, că de când mă chinui să dau jos două kilograme“, încheie cu o glumă, tânăra.
„Nu pot purta mască pentru că mi se ia rujul“
O asistentă medicală ce își desfășoară activitatea într-un cabinet medical particular, nu se teme deloc de infectarea cu acest virus, deși intră în contact direct cu oameni bolnavi. Unii dintre pacienții care au venit la cabinet purtau măști de protecție. Medicul pentru care lucra, le-a explicat acestora că dacă tot poartă masca, să o poarte corect și să nu o mai dea jos de pe față apucând cu degetele de ea ci de elasticele ce se prind după urechi, să nu o mai lase pe birou, pe fotoliu sau pe unde apucă. „Este o ramură a unui virus gripal. Chiar nu îmi este teamă, pentru că tot ce dau la televizor, e minciună. Adică prea le înfloresc. Lucrând în domeniul medical, am contact direct cu multe persoane care ar putea fi infectate, însă nu îmi este teamă. Nu știu de ce nu îmi este. Poate că sunt inconștientă, poate că am încredere în Dumnezeu. Oamenii care și-au făcut provizii, cred că sunt nebuni și neinformați. Nu pot spune că mi-am luat alte măsuri decât cele pe care le luam de obicei. Mă dezinfectam și înainte, mă spălam pe mâini frecvent și înainte, iar mască nu pot purta că mi se ia rujul. Ideea e că oamenii sunt panicați pentru că nu ajung la ei informațiile corecte“, a relatat o tânăra asistentă.
„Acum chiar că nu ne mai ducem la oraș”
O pensionară din mediul rural știe că virusul Covid-19 este o gripă mai puternică și speră că Dumnezeu o ferește. Nu și-a făcut provizii acum, pentru că au provizii strânse de toamna, întrucât nu ajung prea des și prea ușor la oraș. Au untură, ouă, lapte, mălai, dar speră ca acest virus să nu ajungă și pe la ei. „E o gripă cam cum e și pe la noi, doar că este mai puternică. Ne este frică, dar ce să facem?!. Dar poate suntem feriți. Noi în general nu prea ne duceam pe la oraș, dar acum chiar că nu ne mai ducem. Nu ne mai ducem că ne este frică. A fost nora mea la oraș și i-am dat bani să cumpere niște mălai, dar nu cu gândul că se închid magazinele, ci chiar îmi trebuia. Spunea că nu mai era nici o pungă cu mălai și cât s-a mai învârtit prin magazin, au venit cu marfă și au umplut rafturile. Deci e clar că a fost, dar s-a dat tot. Noi la țară avem mereu provizii, că e greu să ajungem la oraș și strângem de toamna fel și fel și le depozităm în cămară. Untură avem, carne avem, vacile mai sunt cu lapte, ouă dau găinile, dar, Doamne ferește, poate ne apără Dumnezeu. Am văzut că și la biserică nu mai pupi icoanele și să știți că lumea vorbea de mult de treaba asta, dar nu se luau măsuri. Că este Dumnezeu și avem încredere în el, dar ca să o luăm cinstit, totuși, pupatul acela unul după altul nu este normal, pentru că poate fi cineva bolnav, dar uitați să până acum Dumnezeu n-a îmbolnăvit pe nimeni de la pupat icoanele. Au spus că acum trebuie să asculți la televizor, la radio, doar ca să nu intri în contact cu cei bolnavi“, încheie sondajul o pensionară.
După cum ați citit, părerile sunt împărțite și sunt persoane care se tem, iar altele nu. Voi, cei care ați citit articolul, ce părere aveți despre acest virus care iată că a fost confirmat și în țara noastră? Ce măsuri de protecție și prevenire ați luat?
Sursa foto: dylymanky.com
