Ediția: Sâmbătă 27 aprilie 2024 Nr. 6613
Ediția: Sâmbătă 27 aprilie 2024 Nr. 6613

“Dăruiește-i copilărie, citește-i scrisoarea!” – Marinică vrea de la Moșu’ haine groase și mâncare – Scrisoarea nr. 3

Marinică își dorește o mamă sau poate că nu, poate a renunțat. A renunțat cu fiecare zi petrecută prin centrele de la DGASPC Vrancea sau prin spital, a renunțat. El este crescut doar de tată, mama lui a plecat când avea 62 de zile, a plecat și nu a mai venit, deși Marinică a crescut. Nu mai plânge, este un copil blând, bun și cu privire năstrușnică. După plecarea mamei, Marinică s-a îmbolnăvit și a fost internat timp de un an și 8 luni! În toată perioada de un an și 8 luni a fost o singură zi externat. Acolo a fost primul lui gângurit, acolo a fost primul lui mers de-a bușilea, acolo a spus pentru prima dată “MAMA”, doar că nu a avut cui să îi spună, nu a avut cine să îl vadă sau să îl audă. Un copil adus pe lume și lăsat fără dragoste…

A rămas acolo până când a împlinit vârsta de un an și 10 luni, dar, chiar și atunci, lucrurile nu au mers mai bine pentru el. Acasă, unde trebuia să ajungă și el, alături de frații lui, îl aștepta doar un tată vlăguit, un tată sărac, prea speriat pentru a lua acasă un trup așa firav. Astfel că Marinică a fost preluat de DGASPC Vrancea, unde a stat până la apropierea vârstei de 4 ani. La centru a fost vizitat lunar de tatăl și frații lui, până când cei de la Protecția copilului și asistență socială au decis că tatăl este pregătit să-l ia acasă. Tatăl lui mergea lunar la el, mereu însoțit de ceilalți 4 copii, de fiecare dată îi duceau și un pachețel, niciodată nu se duceau cu mâna goală. Dar Marinică nu avea nevoie de pachețel, avea nevoie să fie acasă, avea nevoie de cineva căruia să-i spună tată, avea nevoie de o mamă, avea nevoie de frații lui. A venit ziua în care Marinică a fost luat acasă și aici a rămas.

Iar acum ne roagă să îi fim alături! Iată ce-l roagă Marinică pe Moș Crăciun:

“Dragă Moșule,

Sunt Dogaru Marian, sunt în clasa I și îmi doresc ghete de iarnă, haine groase, dulciuri și de mâncare.”

Atât, atât de simplu, atât de trist. Ai noștri copii vor console, telefoane și jucării, Marinică vrea mâncare. Oare vor avea o masă plină măcar de Crăciun, oare vor avea haine groase?! Oare putem fi spiridușii Moșului și “mama” lui Marinică pentru câteva ore?! Marinică are acum 7 ani, el poartă mărimea 32 la încălțăminte iar la hăinuțe e firav, cele de 7-8 ani sigur îi vor acoperi trupul firav.

Intră pe pagina de Facebook a Asociației Hope and Love for Life – http://www.facebook.com/hopeandloveforlife/, trimite-ne un mesaj și îți vom da toate detaliile de care ai nevoie pentru a-l ajuta.

Monitorul de Vrancea și Asociația Hope and Love for Life reiau campania “Dăruiește-i copilărie, citește-i scrisoarea!”, inițiată anul trecut, pentru a aduce bucurie și speranță copiilor aflați în nevoie. Fii tu Moș Crăciun pentru un copil nevoiaș!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?