EBULMÉNT s. n. 1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material. 2. materialul astfel rezultat. (< fr. éboulement)
Sursa: MDN (2000)
EBULMÉNT (‹ fr.) s. n. Alunecare superficială de teren produsă în roci omogene, independent de stratificație, pe suprafața versanților, pe taluzurile săpăturilor, în urma uscării maselor argiloase sau a acțiunii hidrodinamice a apei de infiltrație.
Sursa: DE (1993-2009)
