„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Åži dușmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubește pe tata ori pe mama mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine.”
„Åži cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ține la sufletul lui îl va pierde, iar cine-și pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primește pe voi pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primește prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, și cine primește pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Åži cel ce va da de băut unuia dintre aceștia mici numai un pahar cu apa rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.”(Matei 10, 32-42). Sfînta și dumnezeiasca Scriptură spune că „prin sfinții care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînșii”. Tocmai de aceea cinstim pe sfinții lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu săvîrșește în chip minunat voile Sale cu dînșii. Așadar, noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu direct și indirect. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinstește pe sfinți, pe El Îl cinstește, căci a zis: „Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește. Noi venerăm pe sfinți, pentru că ei sînt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mîntuitorului care a zis către sfinții Săi ucenici: „Voi sînteți prietenii Mei”). Cinstim pe sfinți și le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Iată ce zice Sfîntul Apostol Pavel: „Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi amintesc de voi, căci pururea în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, cu bucurie”. Sfinții și îngerii, se roagă pentru noi, aud rugăciunile noastre, duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Sfinții au posibilitatea în cer de a sluji la Dumnezeu pentru oameni și a contribui la mîntuirea acestora. Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor dreptmăritori de pe pămînt, care se luptă cu ispitele de tot felul formează așa numita bise-rică luptătoare. Biserica lui Hristos este Biserica sfinților și a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învățătura Apostolilor și pe sîngele a peste zece mi-lioane de martiri. Dar cei mai sfinți în împărăția lui Dumnezeu sînt: Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravene-rare, și Sfîntul Ioan Botezătorul. După învățătura și iconografia ortodoxă, Maica Domnului și Sfîntul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta și de-a stînga Mîntuitorului și se roagă neîncetat pentru mîntuirea lumii. Sfinții fiind creștini desăvîrșiți în rugăciune, în smerenie, în înfrînare și mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulți dintre ei primeau daruri duhovnicești deosebite încă din viață. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creș-tină. Alții aveau darul lacrimilor, al înfrînării, al tăcerii duhovnicești, al smereniei și al desăvîrșitei iubiri pentru toată zidirea. Alți sfinți se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoașterea celor viitoare, înțelegerea gîndurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă și după mutarea din trup moaștele lor rămîn întregi, nestricate și fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaștele sfinților sînt ve-nerate de credincioși, care primesc sănătate, binecuvîntare și ajutor. Deci sfinți pot fi cei care au dreapta credință, care duc pe pămînt viață cu totul sfîntă, cei care iubesc desăvîrșit pe Dumnezeu și pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adînc de smerenie și sînt gata să-și dea și viața pentru Biserică. Semne ale sfințeniei sînt darurile facerii de minuni. „Atunci Petru, răspunzînd, I-a zis: Iată noi am lăsat toate și Å¢i-am urmat Å¢ie. Cu noi oare ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, cînd Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecînd cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Åži oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică. Åži mulți dintîi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întîi.” (Matei 19, 27-30).
Sfinții, ajutor întru rugăciune către Hristos!
Ca fii ai lui Dumnezeu după har și fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim „următori lui Hristos”, să trăim duhovnicește pe pămînt, să ne facem vred-nici de Împărăția Cerurilor. Trebuie să avem smerenie cuvioșie, bărbăția mucenicilor, rugăciunea sihaștrilor, sfințenia drepților, curajul și statornicia în credință a înaintașilor, răbdarea părinților care ne-au născut, blîndețea mamelor care ne-au crescut. Să rîvnim cu stăruință acestor mîntuitoare virtuți creștine. Să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: „Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! Amin”.
