La 21 de ani de la Revoluție, mai bine de jumătate dintre români regretă perioada comunistă din cauza vremurilor grele pe care sunt nevoiți să le traverseze, potrivit unui studiu efectuat la nivel național. Motivele pentru care mulți ar dori să se întoarcă în timp sunt legate de grija zilei de mâine, de scumpiri, de locurile de muncă sau de inaccesibilitatea achiziționării unei locuințe. Vrâncenii fie de la țară sau de la oraș, spun că le este teamă să mai spere în vremuri mai bune și, din cauza sărăciei, ar prefera astăzi, la 21 de ani de la Revoluție, chingile nefaste ale comunismului…
Sunt mii de oameni pentru care iarna în care am intrat se arată ca un chin. Pensio-narii sau tinerii cu salarii scăzute se arată îngrijorați de creșterile de prețuri sau de facturile la utilități. Nu de puține ori, trecând pe stradă auzi, în diverse grupuri, discutându-se că era mai bine înainte de Revoluția din 1989, cu toate restricțiile acelor vremi. Oamenii nu înțeleg de ce la Revoluție a trebuit să curgă sânge pentru ca acum să fie nevoiți să suporte din nou frigul, foamea și întunericul. Fie țărani sau orășeni, mulți dintre vrânceni spun că o duceau mai bine în perioada comunistă. „Eram mai degajați atunci. Nu aveai grija zilei de mâine. Dacă erai serios, te țineai de treabă și îți vedeai de ale tale, te promova la serviciu. Îți permiteai să te duci într-un concediu. În fiecare an mergeam 17 zile la mare sau la Sovata. Era mai greu cu mâncarea dar până la urmă îți făceai și rost de hrană. Îmi amintesc când treceau oamenii de la munte prin autogară, stăteau la coadă la pâine și nu le dădeau dacă nu avea cartelă”, povestește Emil Gheorghiță, administratorul unei societăți de transport în comun. Chiar și pentru un om care s-a descurcat o viață întreagă și are o anumită stare materială, vremurile pe care le traversăm par dificile. Oamenii și-au pierdut încrederea în autoritățile statului și aproape că nu mai văd ieșirea din această viață grea. „Acum nu suntem deloc pe o direcție bună. Autoritățile statului sunt slabe. În perioada comunistă, organele statului își făceau treaba cu simț de răspundere, nu mișca nimic în «front». E bună libertatea dar e prost înțeleasă. Fără discuție era mai bine înainte și mai ales înainte de 1980. Toată lumea avea un loc de muncă și primeai de la serviciu apartament și butelie. Åži prin faptul că se făcea armata era mai bine. Te clădea și te forma ca om, civilizat și respectuos. Erau și atunci abuzuri dar era și disciplină. Acum, dările sunt din ce în ce mai mari. Mă gândesc la cei care sunt nevoiți să trăiască cu salariul minim pe economie…În cazul acesta, dacă nu ai pe cineva pe la țară să te ajute, nu ai cum să faci față la oraș”, mai spune Emil.
CAP-ul le-a asigurat pensia de azi
Mulți pensionari de la țară, care au trăit o viață lucrând pământul CAP-ului care de fapt era al lor și din care nu puteau lua acasă niciun bob de grâu, plâng astăzi vremurile comuniste, pentru copiii lor. Fiecare vrea ca odorul pe care l-a crescut cu trudă să trăiască mai bine decât a dus-o el, să aibă un loc de muncă și să-și poată cumpăra o locuință. „Muncesc bieții copii și nu au niciun viitor. Degeaba i-am ținut pe la școli, degeaba am căutat să le facem un rost. La rândul lor caută să fie bine copiilor lor dar nu mai au posibilitate nici cât am avut noi. Pe vremuri îi mai ajuta și statul. Acum, statul le ia și puținul pe care îl agoni-sesc. Nici ei nu au bani să-și mai ia un apartament, nici altele noi nu se mai construiesc. Munceam și atunci din greu, muncim și acum. Diferența e că pe vremurile acelea te mulțumeai când îți vedeai copilul la serviciu, că avea mașină și era bine iar cum răsplata chinului sunt promisiunile și… cam atât. Stau și mă gândesc câteodată că oricât de greu era, ne e mai greu acum, nu mai avem nicio siguranță”, ne-a spus Elena C., de la Răcoasa. Mulți pensionari de prin satele Vrancei primesc o brumă de pensie tocmai pentru că au îmbătrânit pe țarinile comuniste. Acum cine mai răsplătește munca celor care trudesc pământul? Bătrânii preferă să rabde pentru a păstra câțiva lei pentru nepoții plecați la școală în speranța unei vieții mai bune. „Nu erau magazinele ca acum, încărcate cu de toate, mâncam ce puteam și ce găseam. Erau zile în care puneam o murătoare și o bucată de mămăligă în traistă și plecam la treabă. Acum sunt rafturile pline cu bunătăți dar cine să le cumpere? Nu avem cu ce, suntem prea săraci. Dacă avem un ban, îl păstrăm, ne e frică că vine și mai rău”, spune Florica.
Peste 60% dintre români regretă perioada comunistă
Potrivit unor studii efectuate la nivel național, peste 60% dintre români spun că o duceau mai bine în perioada comunistă. Probabil că pentru mulți, acea perioadă a însemnat achi-ziționarea unei locuințe, un loc de muncă și mai multă siguranță a existenței zilnice. De altfel, acestea sunt și motivele pentru care românii spun că perioada comunistă a fost una care le-a dat șansa să se afirme. Înainte de 1989 nu exista noțiunea de șomaj. Toată lumea avea un loc de muncă, indiferent de studii. Cine nu avea prea multă carte, lucra pământul. Cei care erau salariați în 1989 spun că salariul pe care îl aveau la vremea respectivă le putea asigura un nivel de trai decent. Astăzi, salariul minim pe economie nu poate asigura plata tuturor cheltuielilor lunare ale unei familii. Nici nu se poate discuta despre cumpărarea unei locuințe sau a unui autoturism, în asemenea condiții. Locurile de muncă sunt rare și prost plătite iar oamenii care au peste 40 de ani și au gustat perioada comunistă, devin nostalgici când își amintesc de timpurile de acum două decenii. Poate un gram de stabilitate în plus, mai multă siguranță și mai puțină sărăcie i-ar face să înțeleagă adevăratul sens al democrației și să nu mai asocieze termenul cu… teama pentru ziua de mâine.
