O vacanță de vis lângă oameni dragi
După 43 de ani de muncă, a venit timpul să am o vacanță mai lungă. În perioada iulie-august, am petrecut zile de neuitat împreună cu oameni dragi, la care, într-un fel, eram dator cu o promisiune: să merg împreună cu ei într-un loc mirific ce poartă numele de Delta Dunării.
La sfârșitul lunii iulie, însoțit de prietenii mei Cătălin, Ana, Florin, Alina, Dorina, Ticu, Viorica, Alexandru, Laura și copiii Daria, Yanis, Carmen, Antonia, am ajuns la Sulina, după o călătorie extrem de plăcută cu nava clasică, timp de 4 ore admirând în tihnă peisajul sălbatic de pe brațul Sulina, întrerupt doar de prezența unor mici așezări omenești, pensiuni și pescari. Ajungem la Sulina pe înserate, oraș care ne întâmpină cu o liniște nefirească, întreruptă doar de briza mării, zgomotul bărcilor și navelor din apropiere și țipătul pescărușilor. Cel mai nou pământ al țării și, în același timp, rezervație a biosferei, oferă atracții și priveliști uluitoare prin multitudinea de specii de păsări, dar și de grinduri, lacuri, canale. Prima ieșire am făcut-o într-o după-amiază pentru a prinde apusul de soare, călătorind pe brațul Sulina, admirând farul vechi și pe cel nou, stația meteo, lucrările grandioase făcute de om pentru a face posibilă navigația, și lupta dintre brațul Sulina și Marea Neagră. Marea Neagră ne-a întâmpinat cu bunăvoință, calm dar și cu un spectacol unic, care se întâmplă destul de rar, după cele spuse de cei doi ghizi care ne-au însoțit, și anume spectacolul oferit gratis de cei doi delfini care au însoțit cele două bărci. Am putut admira vegetația din golful Misura și noua insulă construită de Dunăre și mare, plină de păsări care poartă numele Insula Păsărilor, loc perfect pentru cuibărit, păsările fiind în deplină siguranță. La lăsarea serii am admirat spectacolul coborârii soarelui în mare, un asfințit pe care doar în Deltă îl poți vedea. Călătoria a continuat pe canalele Dunării adăpostite de stuf și nuferi, care mai largi, care mai înguste, spre grindul Letea. Pe grind am călătorit cu două mașini însoțite de ghizi, admirând sălbăticia acestei zone și a cailor sălbatici, dar și pădurea Letea, unică în Delta Dunării prin prezența stejarilor seculari, lianelor, bălților, dar și Mica Sahară din interiorul pădurii. Călătoria de pe Letea se termină în cel mai plăcut și mai firesc mod, o masă pescărească în gospodăria unui om al locului, cu preparate din pește specifice locului, un păhărel de țuică și o carafă cu vin.
Vacanța continuă și în luna august la propunerea prietenilor mei, familia Dumitrache Nelu și Dumitrița, cu obiectiv Munții Apuseni. Drumul spre Apuseni m-a purtat prin locuri dragi sufletului meu, deoarece în copilărie am locuit, pe perioade mai scurte sau mai lungi, în aceste locuri: Valea Trotușului, Miercurea Ciuc (unde am absolvit liceul), dar și locuri pe care doream să le cunoaștem: Saschiz și Viscri, înțelegând de ce Prințul Charles iubește atât de mult aceste locuri. Am admirat măreția vechii cetăți Apullum, dar și frumusețea Mănăstirii Râmeți de la poalele munților Trascău, călătoria continuând pe Valea Arieșului până în localitatea Arieșeni, unde ne-am stabilit tabăra de bază într-o pensiune cu gazde deosebite și mâncare la fel ca și gazdele. Cu toate că am fost de multe ori în Apuseni, rămâne totdeauna ceva de descoperit: Peștera cu cristale sau Râpa ruginoasă – munții Bihor, cascada Pișoaia, ghețarul Vârtop sau vârful Bihor.
Dragii mei colegi din educație, când ieșiți la pensie după ani și ani de muncă, căutați să trăiți fiecare zi frumos, sănătos, faceți ceea ce n-ați putut face în tinerețe din diferite motive fiindcă timpul nu cruță pe nimeni. Căutați să petreceți clipe frumoase lângă familie, prieteni și, în general, oameni dragi.
Ion Drăghici, profesor pensionar de geografie
N.R. Despre cariera profesorului Drăghici puteți citi accesând linkul – https://bit.ly/3rMJUx0
