Obișnuit încă de la o vârstă fragedă să crească fără mângâierea duioasă a mamei, dar și fără sfaturile înțelepte ale tatălui, Sofronel Costel Docan, originar din Mărășești, este exemplul viu al faptului că ambiția, perseverența și curajul sunt „ingredientele‟ reușitei profesionale. După ce a absolvit liceul, tânărul a lucrat doi ani în construcții. Nu era o meserie care-i plăcea, însă îi asigura un oarecare confort financiar. Nu-i plăcea că venea acasă murdar, plin de praf și obosit. Se uita însă cu drag la fratele lui care lucra în MApN și a cărui uniformă impunea admirație și respect. În 2005, Sofronel Docan s-a înrolat în armată. „Imediat după ce am terminat armata, în 2006, am dat examen pentru a ocupa un post la ISU Vrancea. Știam cam tot despre misiunile pompierilor pentru că în anul în care am făcut armata, am participat la multe aplicații folositoare, care mi-au și plăcut mult. După ce m-am întors din armată, inițial voiam să dau la școala militară, la Boldești, dar când mă pregăteam să plec, am auzit că se fac angajări din sursă externă. Fratele meu lucra la MApN, iar bunicul din partea mamei a fost comandant la Jandarmerie în Neamț. Bunicul îmi zicea mereu: «Tată, ia haina militară. Cu asta ieși la pensie!». Prima dată am fost încadrat ca servant, funcție pe care o ocup și acum, doar că în prezent sunt și radiotelefonist‟, spune plutonier major Sofronel Docan, subofițer operativ principal și radiotelefonist în cadrul Secției de Pompieri Adjud.
Salvator pentru vecinul care zăcea pe asfalt într-o baltă de sânge
Odată ce îmbraci haina militară, îți iei practic angajamentul că vei servi patria și semenii, inclusiv în timpul liber. Ziua de 7 septembrie 2021 îi va rămâne mult timp în amintire pompierului Sofronel Docan. De ce? Ne va povesti chiar el. „Ajungând într-o seară de la un magazin din Mărășești, mergeam spre casă și în fața unui bar am văzut multe persoane adunate. Când m-am apropiat, mi-am recunoscut vecinul care locuiește în bloc cu mine. Când l-am văzut plin de sânge și că pierdea o cantitate mare de sânge, n-am mai stat pe gânduri, am cerut repede un prosop de la o fată care lucra într-un bar încercând să-i fac vecinului hemostază. Însă cu un singur prosop nu reușeam, așa că l-am cerut și pe al doilea. În acest timp, la fața locului, a venit un polițist de la Mărășești care a spus că ambulanța este plecată la un caz și mai durează puțin până vine. Victima începea să piardă din ce în ce mai mult sânge, deja se schimbase la față, avea paloare și era semiconștient. L-am ținut de vorbă și am rămas permanent lângă el până la sosirea ambulanței. Pe moment, nu m-a recunoscut pentru că stătea mai mult cu ochii închiși. Ce se întâmplase de fapt?! Căzuse de pe bicicletă și se lovise în zona capului chiar de marginea unei borduri. O astfel de sângerare puternică, dacă nu s-ar fi intervenit la timp, i-ar fi putut fi fatală. La ceva timp, după ce a fost externat, l-am văzut pe scări și l-am întrebat ce face, iar el, plin de recunoștință, mi-a spus: «Sunt mai bine acum. Mulțumesc frumos că m-ai ajutat!»‟, povestește Sofronel Docan.
Pentru curajul de care a dat dovadă, Sofronel Docan a fost felicitat de colegii și superiorii săi. Amintirea acelei zile va rămâne vie peste timp și prin prisma faptului că Sofronel Docan a fost desemnat „Pompierul lunii septembrie 2021‟, diploma fiindu-i înmânată de col. Chiscop Flaviu, inspectorul șef al ISU Vrancea. „E ceva ce am în sânge. Nu pot spune că odată ce am venit de la serviciu, sunt civil. N-am cuvinte să le mulțumesc atât colegilor, cât și domnului inspector șef pentru această distincție. Sunt profund recunoscător‟, a mai spus Sofronel Docan.
Obișnuit cu amploarea incendiilor încă de pe vremea în care a fost militar în termen, Sofronel Docan povestește că, pe lângă misiunile de stingere din timpul programului, a mai intervenit și în timpul liber, atunci când se întâmpla să fie… „omul potrivit la locul potrivit‟. „Am ajutat la un incendiu în timpul liber, când a ars o brutărie la noi, la Mărășești, în urmă cu câțiva ani. Veneam de la soacra mea împreună cu soția și, la un moment dat, am văzut fum. Fumul venea de la o brutărie, în apropiere fiind și o casă cu anexă și garaj. În primă fază, interveneau pompierii de la SVSU Mărășești, și i-am ajutat atât cât am putut, având în vedere amploare incendiului și faptul că nu aveam echipament de protecție. Căldura era foarte mare, iar riscul de accidentare era ridicat‟, povestește Sofronel Docan.
„În această profesie trebuie să fii devotat, curajos și demn‟
A trebuit să învețe de mic cum să devină o persoană ambițioasă care să nu lase greutățile vieții să-l copleșească. Altfel nu se putea. Acum este mândru de faptul că a reușit să-și îndeplinească visul de a îmbrăca haina militară. Întrebat fiind ce definește un bun pompier, Sofronel Docan a răspuns: „În primul rând, atenția. Este foarte important ca atunci când acordă primul ajutor, salvatorul să evalueze cu atenție situația în așa fel încât să poată interveni în siguranță, să nu-și pună nici el viața în pericol, dar să nu pună în pericol nici viața celor din jur. Trebuie să ai putere de muncă, să conștientizezi valoarea muncii în echipă, care este foarte importantă. Singur nu poți face nimic la o intervenție. În această profesie trebuie să fii devotat, curajos și demn‟.
Până în prezent, pompierul vrâncean a făcut cursuri de stingere la Iași și cursuri de acordare a primului ajutor calificat la Galați, și spune că este într-un continuu proces de perfecționare. „Norocul și destinul ți le faci cu mâna ta. Trebuie doar să ai putere de muncă. Am lucrat și pe SMURD timp de șase luni. Unul din accidentele pe care mi le amintesc s-a produs în urmă cu câțiva ani la ieșire din Adjud. Inițial, cineva anunțase un impact minor, însă, când am ajuns acolo, erau deja patru persoane decedate și una inconștientă. Fusese un accident între două mașini, în urma căruia au murit șoferul, persoana din dreapta și două femei din spate.
Cum este când sunt și copii implicați?! Nu vreți să știți. În momentul acela, sentimentul este de a salva omul și cauți să iei cele mai bune decizii, în caz contrar s-ar putea ca acel om să moară din cauza ta. Abia după ce se termină misiunea începi să realizezi ce a fost acolo. Mă consolez cu faptul că asta este viața. Asta este meseria pe care mi-am ales-o. N-am știut de mic ce-i alintarea și am fost, poate, puțin mai rece. După ce a murit mama, sora mea s-a căsătorit, fiind mult mai mare, iar fratele meu a plecat, așa că eu am rămas cu tatăl meu. În anul în care am împlinit 14 ani, tata a făcut o pareză pe partea dreată și a trebuit să am grijă de el. Mergeam și la școală, aveam grijă și de tata, făceam și curat, și am învățat să fac și mâncare‟, spune Sofronel Docan.
Pompierul spune că nu are timp de hobby-uri, și asta pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat cu un copil pe care și l-a dorit de mult timp și pentru care spune că va lupta să fie un părinte bun. Funcția de radiotelefonist pe care o ocupă în prezent presupune multă atenție la detalii și stăpânire de sine. „Toți anii de activitate de până acum au fost frumoși, și așa îmi doresc să fie și de acum înainte. Le mulțumesc din suflet colegilor pentru că fără ajutorul lor nu aș fi reușit‟, conchide Sofronel Docan.
