Când eram mică, podul casei era cel mai interesant și curios loc din casă. Nu aveam voie să urc acolo pentru că iarna era prea frig și răceam, iar vara era sufocant de cald și nu puteam respira, așa spunea bunica mea. Și îmi imaginam o cameră imensă cu tot felul de jucării mari și frumoase, cutii cu diverse obiecte și uneori mă gândeam că sunt și șoareci pe acolo. Ba chiar îmi doream să mă transform într-o muscă și să pot intra acolo să văd ce se află în fiecare colțișor. Știu că mă mai urcam din când în când, însă doar până la gura podului și mă uitam pe furiș cât bunica era cu spatele, însă…. nu vedeam nimic, că era întuneric. Așa era podul casei mele, fără bec, ci trebuia să folosești lanterna ca să poți vedea, chiar dacă era zi. Acum, în podul noii mele case, intru de nevoie, să depozitez diferite obiecte și lucruri de care nu am nevoie însă îmi închipui că peste ani îmi vor trebui. Însă sunt zile când mă urc în pod, de drag. De dragul amintirilor. Deși nu a trecut nici un an de la botezul copilului meu, în pod am pus lumânarea de la botez, care se spune că trebuie păstrată și să stea dreaptă, în picioare. De asemenea, am hăinuțele care i-au rămas mici fetei și pe care nu mă îndur să le arunc cu gândul că poate le va purta următorul copil, sau că le voi da verișoarei mele ce urmează să aibă un copil. Mai am jucăriile de care s-a plictisit cea mică, am haine primite cadou care îi sunt mari și … borcane. Multe borcane goale. Însă, deși iarna este frig și vara sufocant de cald, ador să petrec ceva timp din când în când în pod. Este un loc relaxant pentru suflet. Bineînțeles, că și soțul meu are partea lui din pod, jumi-juma. Și el păstrează fotografii de când era mic, primul lui aparat de fotografiat, care bineînțeles că nu mai funcționează, orga cumpărată din primul lui salariu și câteva haine mai mari, pe care consideră că le va purta la bătrânețe. Podul este practic un loc unde te reîntâlnești cu copilul din tine sau locul în care amintirile prind viață. Podul casei ajunge într-o viață să fie parte din tine. Știe tot ce îți este cel mai drag și îți păstrează tot ce iubești. Voi ce păstrați în podul casei? Însă, mă gândeam la cei care locuiesc la bloc și nu au pod. Unde-și păstrează amintirile vii?
