Ieri mi-a fost dat să asist la una dintre cele mai memorabile scene din existența mea recentă. Așteptând în fața cabinetului de cardiologie din Policlinică, (ai inimită frântă, ar spune fiică’mea), am făcut câțiva pași pe coridor ca să văd ce scrie pe uși. Într-o parte stomatologie, în altă parte ginecologie. O femeie trecută de 40 de ani vine însoțită de fiica sa (aveam să aflu), care avea un băiețel de vreo trei ani în brațe. Ciocănesc la ușă, o deschid, întreabă ceva, apoi se retrag și așteaptă. Iese o asistentă din cabinetul pe ușa căruia scria Ginecologie Întreruperi sarcini. Program luni- vineri, ora 09.30 – 11.30 și intră în cabinetul pe ușa căruia scria Ginecologie Explorări funcționale, spunând: Haideți, pe rând, că a venit domnul doctor! Iese o fetișcană slabă tare și intră la Întreruperi de sarcină. După câteva minute, se aud urlete îngrozitoare. „Ce Doamne iartă-mă îi face, doar nu se poate să-i facă avort fără anestezie”, mă gândesc. O femeie așezată pe o bancă alături de un bărbat îi explică acestuia: Cred că e copilul mic tare, că dacă era mai mare n-o durea așa de tare. Bărbatul râde și bea dintr-un bidon.
Lângă mama, fiica și nepotul ținut în brațe apare un bărbat cu o sacoșă mare, care o întreabă pe cea tânără: Tu nu ești cutare (n-o să-i zic numele) a lu’ cutare, din satul cutare ? Ba da, zice fata, care nu știu dacă era majoră. Păi, și nu trăiești cu cutare ?, continuă bărbatul. Ba da, confirmă ea. Păi, și ce cauți aici, ori vrei să faci avort, că e păcat, zice omul. E păcatul meu, intervine mama tinerei, dar ce să facem, că a rămas și n-avem cu ce să creștem altu’. Dar cum să omori copilul, e mare păcat, insistă bărbatul, du-te acasă, că ți-l cresc eu, îți dau bani să-l crești, numai nu-l omorî. Femeile se uită la el și dintr-o dată, cea mai în vârstă zice: hai, fă, să mergem, dacă zice că ți-l crește el, hai să mergem, că așa e, e mare păcat. Hai, să mergem. Åži-au plecat.
Åži eu și bărbatul am rămas muți de uimire. Omul s-a apucat să-i povestească ce se întâmplase unei femei îmbrăcată într-un capot gros și fața îi radia. Nici nu știi ce mă bucur că am convins-o să nu mai omoare copilul. Mă duc să las bagajele astea și să văd ce am de făcut, zice bărbatul și pleacă. Molipsită de bucuria lui mi-am zis că am asistat cu adevărat la o minune. Un suflet, ba nu, mai multe fuseseră salvate. Numai că la câteva minute de la plecarea bărbatului, cele trei personaje, nepot, mamă, bunică s-au întors și s-au postat în fața aceleiași uși.
Am zâmbit, dându-mi seama că, de fapt, nu m-a surprins întoarcerea lor.
Nu judec, nu arunc cu piatra.
Cred însă că cineva, poate noi, presa, poate autoritățile, cadrele medicale, profesorii, asistenții sociali, poate ONG-urile sau chiar biserica ori toți la un loc ar trebui să înțelegem importanța educației sexuale, să nu mai considerăm tabu acest subiect, ci să îl promovăm. Mulți sunt cei care refuză să vadă, să accepte, să înțeleagă că dincolo de lumea lor, există altele, unde sărăcia, lipsa de educație, de resurse duc la statul la coadă la avort sau, la cealaltă extremă, la umplerea unei odăi cu mulți, mulți copii, care n-au ce mânca, suferă în frig, mizerie și întuneric.
Într-un anume fel, gestul tinerei de a renunța la acea scânteie de viață din pântecul ei mi se pare mai rațional decât al celor care aduc unul după altul pe lume copii pe care îi condamnă din start la o viață de neoameni. Multe cazuri de acest fel sunt relatate chiar în paginile cotidianului nostru, iar mulți dintre noi credem că dacă le dăm o bucată de pâine sau 50 de lei îi ajutăm, ba chiar credem că am mai urcat o treaptă spre rai cu aceste gesturi.
Adevărul este însă că acești oameni trebuie în primul rând educați: educați să folosească mijloace contraceptive, educați să se ajute singuri înainte de a întinde mâna, educați să caute lumina învățăturii care-i poate scoate din întunericul analfabetismului, al abrutizării. Acestor oameni trebuie să li se dea șansa de a munci, astfel încât să aibă un venit cinstit și constant, nu doar o pomană de sărbători. Soluțiile de moment nu salvează pe nimeni, nici oameni, nici conștiințe.
