Sursa: DEX â98 (1998)
COABITÃRE s. (JUR.) coabitație, conviețuire, trai. (~ lor a durat până la sfârșitul vieții.)
Sursa: Sinonime (2002)
COABITÃ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: -co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.
Sursa: DEX â98 (1998)