Radu Vărzaru, de 52 de ani, din satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni, este revoltat de faptul că nu i se mai acordă indemnizația de handicap atâta timp cât o vreme a fost încadrat în gradul grav cu însoțitor. Omul spune că suferă de epilepsie și de hemiplegie stânga în urma unui accident vascular cerebral. Bărbatul susține că nu se poate descurca singur, nu se poate deplasa decât cu foarte mare greutate și face deseori crize. „Criteriile de încadrare în grad de handicap sunt foarte stricte, noi nu putem să-i eliberăm certificat atâta timp cât dânsul nu a adus dovada de la medic specialist că a făcut măcar o zi tratament pentru epilepsie din 1981 până în 2006”, a declarat medicul Loredana Voineag de la Comisia pentru persoanele adulte cu handicap.
De câțiva ani, Radu Vărzaru spune că se confruntă cu o situație care îi depășește puterea de înțelegere. Omul, care din pricina unui accident vascular suferit cu șapte ani în urmă a rămas semi-paralizat, zice că nu mai primește indemnizație de handicap, iar lipsa acelor bani și a unui asistent personal plătit îi fac viața foarte grea. „Fac 52 de ani în decembrie, dac-oi mai apuca. În afară de epilepsie, pe care o am de tânăr și din cauza căreia nici armata nu am făcut-o, am fost și eu om ca toți oamenii. Am lucrat la CPL Focșani, din 1982 și până în 2001 am lucrat la INPRELG Gugești și când n-a mai mers acolo am lucrat ca tâmplar, făceam orice se poate face din lemn. În 2006 am avut un accident rutier, am căzut de pe scuter pentru că am făcut accident vascular cerebral. Toată partea stângă mi-a rămas paralizată”, povestește Radu.
La laba piciorului stâng are orteză. Fără ea, piciorul i s-ar răsuci într-o poziție nefirească. „Fără ea nu pot sta în picioare, mi se dă piciorul peste cap”, subliniază. Cele două cârje îl ajută să se deplaseze doi-trei pași, doar atunci când este neapărată nevoie. Nu de alta, dar a căzut prea des lovindu-se rău, și nu-și dorește să repete experiența. „De spălat nu mă pot spăla singur, nici să mă duc să-mi iau de mâncare, mâna stângă este moartă ca toată partea stângă. La WC iar nu pot merge, am aici, lângă pat, un fel de sticlă… Åži cu toate astea, doctorița de la Comisie a refuzat să-mi mai dea, din anul 2011, certificat de handicap și indemnizație. A zis că am oricum pensie de boală și că nu-mi dă și de handicap că n-am dreptul”, a spus, revoltat Radu, explicând că pe lângă faptul că nu se poate mișca și servi singur, are dureri chinuitoare mai tot timpul, motiv pentru care trebuie să ia pastile.
Îngrijit de unul din fii
Radu locuiește în aceeași casă cu părinții săi însă cum aceștia, ajunși la vârsta senectuții, nu îl mai puteau îngriji, a preluat această sarcină Alin, unul dintre cei patru copii ai bărbatului. Tânărul a lăsat locul de muncă din Italia, unde sunt și ceilalți frați ai săi, și a venit să vadă de părintele lui, devenit neputincios.
Alin este căsătorit și are un copilaș, însă, fiind nevoie să stea mereu lângă tatăl său, nu se poate angaja nicăieri. „Cum pensie de handicap nu mai am, trăim din pensia de invaliditate gradul I, care este de 1.140 lei cu tot cu banii pentru însoțitor. Nu mai spun că mereu trebuie să mă duc la tratamente de recuperare. Am fost la tratamente peste tot, la Iași, la Cluj, la Eforie… La început mă duceam la Spitalul Militar de 3 sau 4 ori pe an… Am toate ieșirile din spital, doctorul de la Eforie chiar scrie clar că sunt irecuperabil, dar văd că pentru cei de la comisia din Focșani am fost recuperabil dacă mi-au luat certificatul de handicap din 2011… Eu nu înțeleg cum alții care pot merge sunt încadrați în grad de handicap, și eu nu! La mine de ce nu se poate?! Cu toate că am epilepsie de mic, plus hemiplegie stânga, tot nu se poate!”, s-a revoltat Radu.
„Nu a depus niciun act din care să rezulte că suferă de epilepsie din adolescență”
Contactat de reporterii noștri, Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH) Vrancea a declarat că într-adevăr, Radu a primit decizie de neîncadrare în grad de handicap pentru că pur și simplu nu îndeplinea criteriile impuse de legislația în vigoare. El a mai explicat că invaliditatea, potrivit tuturor actelor normative în vigoare, nu este totuna cu handicapul.
De asemenea, medicul Loredana Voineag, din cadrul Comisiei pentru persoanele cu handicap a explicat că nu se poate abate de la litera legii, criteriile medico-psihosociale fiind foarte exacte. „Conform acestor criterii, sechelele după un accident vascular cerebral nu fac obiectul încadrării persoanelor în grad de handicap, iar la revizuirea dosarului domnului Vărzaru, nu am mai putut să-i dăm altă decizie decât neîncadrabil. Dânsul a spus că are epilepsie din 1981 și aceasta se află, într-adevăr, în criterii, când debutul a fost în copilărie sau adolescență. I-am spus să revină cu un document medical care să ateste că a suferit de epilepsie din 1981, după cum susține, și până în 2006, când a făcut accidentul vascular cerebral, și nu a adus. I-am spus să aducă un act, o rețetă, o internare care să ateste că a făcut tratament pentru epilepsie în acea perioadă, dar nu a putut să aducă. Toate documentele pe care le are referitoare la această boală sunt din 2006, astfel nu mai poate fi considerată boală din adolescență. În plus, dânsul, până în anul 2006, era și conducător auto categoria B, iar dacă suferea de epilepsie și era în evidență cu această boală nu i se dădea carnet de conducere. Dânsul a făcut contestație și la Comisia superioară și a primit aceeași decizie de neîncadrare. Noi nu putem decât să respectăm legea și criteriile de încadrare în grad de handicap reglementate de aceasta”, a declarat medicul Loredana Voineag.
