Tot mai mulți vrânceni bat la ușile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea, solicitând un loc într-un centru de îngrijire și asistență. Fie că e vorba de vârstnici care nu mai pot duce singuri sărăcia și bolile, fie că e vorba de persoane afectate de diverse handicapuri, cu toții trebuie, însă, să aștepte să se elibereze un loc în astfel de instituții, ca să-l poată ocupa ei. Iar locurile, este bine știut că nu se pot elibera decât prin plecarea vreunui beneficiar… la ceruri. În centrele din structura DGASPC trăiesc, actualmente, 387 persoane cu handicap și 29 vârstnici.
Numărul oamenilor care ajung să prefere să lase traiul în familie în favoarea celui într-o instituție unde să aibă asigurată îngrijirea și asistența, devine îngrijorător. Fie pentru că povara luptei pentru supraviețuirea de zi cu zi le devine tot mai apăsătoare, fie pentru că nu mai are cine să le întindă o mână de ajutor, sau cei din familii nu mai reușesc să se descurce cu îngrijirea lor, tot mai mulți vrânceni depun cereri pentru un loc în vreun centru.
Din păcate, însă, toate locurile din centrele specializate din structura DGASPC Vrancea sunt ocupate la capacitate maximă, singura șansă a celor de pe lista de așteptare fiind să moară un beneficiar, că să îi poată lua ei locul. Trist, dar adevărat… „În momentul de față, pe lista de așteptare pentru admiterea în centrele rezidențiale sunt 18 persoane. Numărul acestora este mare, comparativ cu alți ani. Dintre acestea, 14 solicită locuri într-un centru pentru persoane cu handicap și patru, într-unul pentru vârstnici. Din păcate, actualmente nu este disponibil nici măcar un loc. Singurul centru unde pot fi admiși 20 de beneficiari este cel de tip respiro, de la Măicănești. Doar că aici nu pot rămâne decât 20 de zile, pentru că specificul centrului este de așa natură”, a detaliat Vali Bojoaică, șef serviciu la Direcția pentru Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH) din cadrul DGASPC Vrancea.
Ea a precizat că în mare parte, cei ce solicită internarea în centre rezidențiale au probleme de natură psihică. „La nivel local nu se face educația celor ce îngrijesc astfel de persoane, nu li se acordă atenția cuvenită. Aparținătorii fie nu au bani să le asigure tratamentul fie le neglijează și atunci, firesc, simptomele bolnavilor se agravează, iar cei ce îi îngrijiesc ajung să nu mai facă față și să se dispenseze de ele”, a declarat Vali Bojoaică, subliniind că printre motivele care aduc oamenii în situația de a cere instituționalizarea se numără atât neimplicarea familiei și a comunității în sprijinirea acestor oameni cât și sărăcia, lipsa de venituri a familiilor acestora. „Mai mult, nu există servicii de îngrijire și asistență la nivel local. Deși legislația prevede, nu s-a format nici rețea de îngrijitori în comunități. De asemenea, ONG-urile nu s-au implicat să se extindă cu servicii la domiciliu destinate persoanelor vârstnice sau celor cu probleme de sănătate. Rezultatul tuturor acestor factori a dus la înmulțirea celor ce ajung să depună cereri la noi, prin care solicită instituționalizarea”, a explicat Vali Bojoaică.
La cei 18 vrânceni care figurează actualmente pe lista de așteptare a unui loc în centrele rezidențiale se adaugă și copiii ocrotiți în sistemul de Protecția Copilului, care au devenit adulți, și trebuie îngrijiți mai departe într-un centru pentru persoane peste 18 ani. „Noi avem obligația să-i preluăm și pe aceștia. Numai anul acesta, până acum, am preluat opt”, a precizat Vali Bojoaică.
Contribuția de întreținere, obligatorie
În afară de depunerea unei cereri la DPPAH, vrâncenii care solicită instituționalizarea trebuie să se adreseze Serviciului Public Local de Asistență Socială din cadrul primăriilor de domiciliu, în vederea întocmirii dosarului de internare. Potrivit HG nr. 430/2008, acesta trebuie să conțină: copie de pe actele de identitate; certificatul de naștere, de căsătorie sau de deces al aparținătorului; copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; adeverință de venit; documente doveditoare a situației locative; ultimul talon de pensie, dacă este cazul; raportul de anchetă socială; investigații paraclinice; dovada eliberată de serviciul specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, prin care se atestă că acesteia nu li s-au putut asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
Odată internate, sunt obligate la plata contribuției lunare de întreținere persoanele asistate în instituțiile de asistență socială, care realizează venituri proprii din pensii de orice natură, indiferent de fondurile din care se plătesc acestea, din indemnizații sau din alte drepturi acordate potrivit legii, precum și din alte surse cu caracter permanent.
Potrivit celor declarate de reprezentanții DPPAH Vrancea, contribuția lunară pen care trebuie să o plătească persoanele devenite rezidente într-un centru este de 80% din veniturile realizate. „În cazul în care persoana asistată nu are venituri proprii ori acestea sunt mai mici decât costul mediu lunar de întreținere stabilit, plata contribuției de întreținere se datorează în totalitate sau parțial, după caz, de către soțul (soția), copiii sau părinții acesteia. Contribuția de întreținere se datorează în următoarea ordine de obligare la plată: soțul pentru soție sau, după caz, soția pentru soț; copiii pentru părinți; părinții pentru copii. În cazul în care una dintre persoanele care datorează plata nu are mijloace materiale sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea integrală a costului întreținerii celui asistat, diferența de plată trece în obligația celorlalte persoane, în ordinea stabilită, până la completarea integrală a cuantumului contribuției de întreținere; când această completare nu este posibilă din lipsa mijloacelor materiale ale celor obligați la plată, contribuția de întreținere datorată se stabilește la nivelul sumelor ce pot fi efectiv încasate de la persoanele respective”, reglementează HG nr. 532/ 1999 –
Metodologia de stabilire a nivelului contribuției de întreținere în instituțiile de asistență socială, datorată de persoanele asistate sau de susținătorii legali ai acestora.
În cazul în care obligația de plată a contribuției de întreținere ar reveni mai multor persoane, ea poate fi plătită și numai de una dintre acestea, care își asumă obligația de întreținere.
Statul suportă contribuția celor fără venituri
Sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele-atelier precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele-spital. Pentru persoanele obligate la plata contribuției de întreținere, la stabilirea cuantumului acesteia se iau în considerare toate veniturile nete provenind din salarii și din alte drepturi salariale, pensii, ajutor de șomaj ajutor de integrare profesională, alocație de sprijin, ajutoare și indemnizații cu caracter permanent, acordate potrivit legii, încasări bănești de la societățile și asociațiile agricole, veniturile obținute din activitățile de valorificare a produselor agricole și a celor provenite din industria casnică și meșteșugărească, din exercitarea meseriilor, din vânzări și închirieri de locuințe și terenuri, din prestări de servicii, precum și din orice alte venituri realizate. „Dacă persoana asistată și susținătorii legali ai acesteia nu au venituri, cheltuielile reprezentând contribuția lunară de întreținere a persoanei asistate în instituția de asistență socială se suportă din bugetul acestei instituții”, mai prevede HG nr.532/1999.
