În Ziua Pământului, lumea se află „la un pas de criză totală“

„Nu am cunoscut niciodată pe cineva care să aibă succes dând tot timpul vina pe alții”

Trăim, vrem nu vrem, într-o lume în care agresivitatea omului față de semenii săi, de mediul în care fiecare trăiește devine tot mai greu de suportat, punând în pericol însăși existența umanității. Tot mai multe voci autorizate, oameni de știință, ecologiști atrag atenția asupra pericolelor care amenință omenirea ca urmare a activităților necontrolate ale omului modern care afectează grav, în unele situații ireversibil, relația Om-Societate-Mediu.
Se discută mult și inclusiv la nivel mondial, după cum este firesc și necesar, despre marele, complexele și dificilele probleme ale omenirii la începutul mileniului trei și care, evident, vor „modela civilizația”, între care enumerăm : creșterea demografică, încălzirea globală, reducerea resurselor de apă, scăderea suprafeței de teren agricol pe persoană, micșorarea producției și a industriei piscicole, scăderea suprafețelor de pădure, dispariția unor specii de animale și plante, etc..
Sărăcia, foamea și nesiguranța adâncirea discrepanței dintre „bogăție și sărăcie” au fost teme ce a făcut obiectul ultimelor dezbateri în cadrul ONU din septembrie 2010. Cu toate acestea, soluțiile, măsurile și strategiile adoptate sunt departe de ceea ce-i necesar.
Criza financiară, economică, ecologică, culturală și socială în care se zbate omenirea în prezent se pare că nu determină reacții pe măsură la nivel național, european, regional și mondial. Să fie vorba și de o criză de idei, soluții și măsuri? Solidaritatea umană în astfel de cazuri să rămână doar la nivel de vorbe?
Recenta avertizare a Băncii Mondiale, făcută de președintele Robert Zoellick, că lumea se află „la un pas de criză totală” din cauza creșterii prețurilor la alimente este în măsură să ne aducă în realitățile lumii în care trăim, în primul rând factorii de decizie de la nivel mondial, continental și național…
Prețurile schimbătoare ale petrolului și rata mare a șomajului în rândul tinerilor sunt de natură să afecteze securitatea cetățenilor. Iată de ce, 22 aprilie, Ziua Pământului trebuie să reprezinte un moment de referință dar și decisiv în adoptarea urgentă a măsurilor necesare care să stimuleze folosirea celor 9 milioane de hectare de fond funciar agricol arabil care să asigure cererea de consum intern și, de ce nu, un surplus pentru export. Sunt convins că în momente cruciale ale existenței umanității, așa cum poate fi și problema hranei, urgența și coerența soluțiilor și măsurilor sunt imperative.
Îndrăznesc să cred și afirm că „Dezvoltarea durabilă” poate asigura siguranța evoluției normale a societății umane, cu condiția să nu rămână doar la nivel de concept.
Timpul se scurge extrem de repede iar noi, oamenii, trebuie să înțelegem că suntem obligați să îl folosim eficient.