Duminică, Sfânta Biserică cinstește Adormirea Preamăritei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Despre această mare sărbătoare și despre însemnătatea ei am vorbit cu Părintele Rău Petrea din Focșani.
Rep.: Preacucernice Părinte, Sfânta noastră Biserică cinstește duminică Adormirea Maicii Domnului. Ce ne puteți spune despre această mare sărbătoare ?
Părintele R.P.: Între sfinți, Sfânta Fecioară Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngerești și atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii omenești. Sfânta Biserică o numește Împărăteasă și Doamnă, mărturisind că este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”, deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu ca Maică a Fiului Său. Însuși numele Sfintei Fecioare, Maria, înseamnă Doamnă, Stăpână, cea Aleasă. La aceasta se referă psalmistul când o numește „Aleasa Domnului”. 15 august este, pentru toți creștinii ortodocși ziua de „Sfânta Maria Mare”. Taina Sfintei Fecioare Maria cuprinde adevărul pe care Biserica noastră îl exprimă cu măreție în troparul Buneivestiri: „Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face”. Din sânul feciorelnic al Mariei se naște Mântuitorul lumii.
Rep.: Vă rugăm să ne spuneți ce s-a întâmplat atunci și cum s-a petrecut trecerea la Fiul Său a Maicii Domnului?
Pr. R.P.: Atunci când Mântuitorul Hristos a binevoit ca să o ia pe Maica Sa la Sine, cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului său, mutarea ei de pe pământ. Astfel, a fost trimis Arhanghelul Gavriil care, venind la dânsa, a înștiințat-o despre faptul că venise vremea mutării sale la Fiul Său și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O tradiție pioasă spune că, dacă de Buna Vestire Arhanghelul venise cu un crin, de data aceasta, Gavriil i-a adus Sfintei Maria o ramură de finic, un palmier cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat și Mântuitorul la intrarea sa în Ierusalim, înainte de Sfintele Sale Patimi. Maica Domnului a înțeles mesajul, și-a pregătit casa cu lumânări și tămâie și apoi a plecat pe Muntele Măslinilor, unde avea obiceiul să se roage. Åži s-a întâmplat atunci un lucru minunat: de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte și au dat cinstea și închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca și cum ar fi fost însuflețiți. Apoi, s-a întors la casa sa, a pregătit cele necesare și a înștiințat pe cei apropiați despre plecarea sa. Venind și ucenicii Domnului și-au luat toți rămas bun. După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toți, s-a culcat pe pat și și-a închipuit preacuratul său trup precum a vrut; și a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pașnica ei petrecere, și i-a umplut și pe dânșii de binecuvântarea ei. Åži așa în mâinile Fiului și Dumnezeului său și-a dat sufletul.
Rep.: Tradiția spune că sfinții apostoli care nu se aflau în Ierusalim au fost aduși în chip tainic pentru a fi de față, mai puțin Apostolul Toma .
Pr. R.P.: La Adormirea Maicii Domnului, în chip tainic, au fost aduși pe nori în Ierusalim toți Sfinții Apostoli, cărora li s-au adăugat Sfântul Apostol Pavel, Ierotei, dascălul lui Dionisie Areopagitul și Dionisie Areopagitul. Aceștia au însoțit trupul adormit al Maicii Domnului și l-au pus în mormânt, în grădina Ghetsimani. După trei zile, când a venit și Apostolul Toma, care a cerut să vadă mormântul, ca și în cazul Mântuitorului, s-a aflat mormântul gol, dar cu veșmintele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Astfel, trupul Maicii Domnului a fost mutat în chip tainic la cer, Fiul Său nedorind să lase trupul Maicii Sale pradă pământului. Biruința asupra firii, triumful asupra morții și preamărirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu sunt redate în mod strălucit în troparul Adormirii : „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții; și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”.
Rep.: Cum este cinstită Maica Domnului de credincioși?
Pr. R.P.: În comparație cu sfinții sau puterile cerești, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se bucură de supravenerare din partea credincioșilor, ea întrunind atât fecioria divină, cât și maternitatea feminină umană, fără să o piardă pe cea dintâi. Ca Împărăteasă și Doamnă, ca Maică a Vieții își arată puterea sa prin apărarea vieții credincioșilor, în orice împrejurări nefericite din viața lor, izbăvindu-i din toate nevoile, după cum spune atât de frumos o cântare bisericească. Apoi, în calitatea ei de Preacurată și Preasfântă, Maica Domnului este rugătoare și mijlocitoare între credincioși și Dumnezeu și între credincioși și Fiul Său, Iisus Hristos. Din marea ei iubire de Maică dumnezeiască, ea este sprijinitoarea tuturor mamelor care aduc rodul vieții prin copii. În iconografie, Maica Domnului este înfățișată cu pruncul Hristos în brațe. Prin harul ei este apărătoarea curăției feciorești trupești și sufletești, rugătoare către Sfânta Treime, mijlocitoare spre mântuirea creștinilor și miluitoarea celor deznădăjduiți.
