Muzica lui Mozart nu mărește inteligența celor care o ascultă, contrar unei idei ce s-a răspândit în urma unui studiu publicat în 1993, au concluzionat luni cercetătorii austrieci. O echipă de la Facultatea de psihologie din Viena a compilat rezultatele studiilor care încercau să reproducă ‘efectul Mozart’ începând din 1993 și nu a găsit probe semnificative privind existența acestui fenomen. Acum 17 ani, cercetători ai Universității din California au arătat că un grup de adolescenți a obținut rezultate mai bune la teste de raționament după ce a ascultat Sonata pentru două piane în Re major de Mozart (1781) decât cei care ascultaseră altceva sau rămăseseră într-o sală silențioasă. Din cele circa 3.000 de cazuri compilate din nu mai puțin de 40 de studii din diverse țări, echipa Universității din Viena nu a putut evidenția vreo probă privind existența ‘efectului Mozart’. În 1993 nu au fost vizate decât 36 de persoane, a amintit Pietschnig. Potrivit acestuia, un studiu cu un rezultat pozitiv are mai multe șanse de a fi preluat de revistele științifice decât un studiu cu un rezultat negativ. Publicarea în revista Nature a studiului privind ‘efectul Mozart’, în 1993, a avut un impact considerabil în opinia publică, determinând unele creșe americane să difuzeze zilnic muzică clasică iar statul american Georgia (sudul SUA) să ofere câte un CD cu muzică clasică fiecărui nou-născut. Jakob Pietschnig a amintit că studiul fusese realizat în rândul adulților, nu al copiilor, și că era vorba de a măsura punctual capa-cități cognitive spațiale, nu inteligența. ‘Recomand tuturor să asculte Mozart, dar acest lucru nu le va mări capacitățile cognitive cum speră unii’, a declarat acesta. ‘Efectul Mozart’ figurează în poziția a șasea pe lista întocmită de psihologul american Scott E. Lilienfeld cu privire la 50 de mari mituri ale psihologiei populare.
