Doi indieni au învins în instanță Serviciul pentru Imigrări Vrancea, după ce primiseră decizii de returnare în țara de origine

Doi cetățeni indieni, un bărbat și o femeie, au câștigat definitiv dreptul de a rămâne în țară – cel puțin o perioadă, după ce s-au judecat cu Serviciul pentru Imigrări Vrancea, de la care primiseră decizii de returnare în țara de origine. În vârstă de 29 și 26 de ani, ambii veniseră în Vrancea pentru a munci la o societate din Străoane, ca menajeră și, respectiv, muncitor necalificat în agricultură, pe o perioadă nedeterminată de timp, începând din octombrie anul trecut. Însă la câteva luni, angajatorul vrâncean le-a desfăcut contractele de muncă, pe motiv că nu erau tocmai potriviți pentru ceea ce avea nevoie, au fost anunțate autoritățile, iar de aici au fost emise deciziile de returnare. Numai că, între timp, ambii își găsiseră alte joburi, în județul Prahova, fără ca Serviciul pentru Imigrări Vrancea să afle noutățile.

În instanță, cetățenii indieni au reușit să facă dovada că se află în România în același scop pentru care au intrat inițial, adică pentru a munci, astfel că judecătorii au hotărât să le admită contestațiile depuse în două dosare distincte pentru anularea deciziilor de returnare în țara de origine, cu consecința anulării documentelor. Aceasta pentru că totul s-a dovedit a fi fost o încurcătură în momentul în care noul angajator al cetățenilor indieni înregistrase în REVISAL contractele de muncă, chiar dacă Serviciul pentru Imigrări Vrancea a punctat că cei doi nu respectaseră obligația legală de a informa cu privire la noul angajator.

În plus, din ce se arată în motivarea preluată pe rejust.ro, autoritățile din Vrancea făcuseră propriile verificări, însă nu rezultau de nicăieri date despre cei doi cetățeni indieni: „La ultima reședință declarată pe teritoriul României a cetățeanului indian, (…) ocazie cu care nu a fost identificată nicio persoană care să poată da relații cu privire la situația cetățeanului indian în cauză, fiind luată legătura telefonic cu administratorul (…), unde acesta a fost angajat anterior, fiind transmis faptul că de la momentul părăsirii spațiului de cazare și a încetării contractului individual de muncă nu are cunoștințe sau date despre situația și reședința actuală a cetățeanului indian; în baza de date a Inspectoratului General pentru Imigrări – fiind stabilit faptul că cetățeanul indian în cauză nu are depusă nicio cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul României; în evidența situației salariatului străin la Inspectoratul Teritorial de Muncă, ocazie cu care s-a stabilit faptul că acesta nu figurează cu un contract individual de muncă înregistrat la Inspecția Muncii”.

Între timp, așa cum a reieșit în instanță, ar fi existat ceva dovezi că cetățenii indieni muncesc încă legal în țara noastră, doar că Serviciul pentru Imigrări Vrancea nu avea acces la ele. „Ulterior, în data de 25.07.2022, numitul (…), administrator al (…), a comunicat un set de documente pe adresa de email a Serviciului pentru Imigrări, iar din studiul acestora a reieșit faptul că, contractul individual de muncă încheiat cu cetățeanul indian (…) figurează implementat în registrul general de evidență al salariaților cu un contract de muncă încheiat pentru un cetățean român, structurile subordonate Inspectoratului General pentru Imigrări neavând posibilitatea de a accesa prin aplicația informatică și datele transmise pentru contractele încheiate cu cetățenii români, având drepturi de vizualizare strict pentru cetățenii străini”.

Pe scurt, contractele individuale de muncă fuseseră înregistrate în mod eronat ca pentru persoane cu cetățenie română, însă instanța a decis că „nu i se poate imputa contestatorului culpa de a nu fi menționat în REVISAL la rubrica cetățenie ca fiind „Alta” şi ţară „India”, având în vedere că societatea angajatoare dintr-o eroare materială a menționat la rubrica cetățenie ca fiind „română” şi ţara „România”, eroare care ulterior a fost rectificată. Față de cele arătate, contestatorul nu s-a sustras cu vinovăție obligațiilor legale ce îi reveneau, prestarea activității la fostul şi actualul angajator este neîndoielnică, are o locuință stabilă, astfel cum rezultă din contractul de comodat depus la dosar, astfel încât, prin menținerea actului contestat, este încălcat principiul proporționalității, sancțiunea având un caracter excesiv şi care nu corespunde scopului urmărit de legiuitor, acela de descurajare a încălcării condițiilor de acordare a dreptului de ședere. Pentru aceste motive, Curtea va admite contestația formulată de contestator și va anula actul administrativ contestat”.

Foto cu rol de prezentare, sursa: envisioncounselingjcmo.com