Vă propunem o mică escapadă în Munții Vrancei, acolo unde toamna și-a făcut de cap pictând în nuanțe ruginii pădurea adormită. Profităm de vremea încă bună și pornim la drum către Cheile Tișiței, urmând ca apoi să urcăm la peste 1.300 de metri, în Golul Lepșei. Ghid ne este Marius Adrian Coviltir, șef formație Salvamont Vrancea. După mica oprire pe care am făcut-o la Baza de salvare de la Păulești, ne-am reluat traseul, pornind spre Lepșa.
„Rezervația Cheile Tișiței se află la 71 de kilometri de Focșani, urmând drumul național 2D Focșani-Târgul Secuiesc. Accesul este bine semnalizat, se traversează podul peste Putna urmând un drum pietruit la stânga, iar la bifurcația de dincolo de pod se urmează drumul la dreapta pentru aproximativ 1,3 km. Intrarea în Rezervație se face printr-o poartă tradițională în punctul numit «Gura Tișiței», referire directă la confluența apelor Tișiței cu Putna, și continuă 7 kilometri în amonte până la «Tunelul Mare».
Traseul, marcat cu triunghi roșu, este ușor accesibil, cu o diferență de nivel de 200 de metri și face parte dintr-un traseu mai lung și mai dificil ce ajunge până în Șaua Geamăna (1.496 m), în apropierea Vârfului Coza (Cristianu). Pentru parcurgerea sectorului principal «Gura Tișiței»- «Tunelul Mare» aveți nevoie de 4-6 ore dus-întors, în funcție de capacitățile fizice și experiența fiecăruia. Poteca urmărește un fost drum forestier distrus în mare parte de inundațiile din anul 2005 și care, la rândul său, fusese construit pe locul unei foste căi ferate forestiere de la începutul anilor 1900. Principalele repere ce pot fi identificate pe parcurs sunt: «La Tuburi», «La Pârâul Arșiței», «La Bolovan», «La Pândar», « Arcada 1 și 2», și «La Tunelul Mare»‟, explică Marius Adrian Coviltir.
Deși traseul din Cheile Tișiței nu are un grad ridicat de tehnicitate, sunt câteva zone în care trebuie să fim ceva mai atenți pentru că, pe alocuri, poteca este surpată din cauza alunecărilor de teren sau a viiturilor care au adus material de pe versanți. În 2020 au fost aplicate mici borne la fiecare 500 de metri, ce au ca scop aprecierea mai corectă a distanțelor precum și gestionarea mai precisă a timpului de parcurs. Un kilometru se parcurge în aproximativ 15-20 de minute și presupune un efort constant în ambele sensuri de mers. „Deși traseul continuă și după «Tunelul Mare», cei mai mulți turiști preferă să se oprească aici. Continuarea presupune încă 10 ore de mers, o condiție fizică foarte bună și o echipare corespunzătoare‟, precizează șeful de formație de la Salvamont Vrancea.
Salvatorii montani recomandă ca, după prima zăpadă, turiștii să evite traseul din Cheile Tișiței. „Din păcate, în martie 2018, s-a produs un eveniment nefericit. În condiții de zăpadă redusă, cu un strat de aproximativ 10 centimetri de zăpadă, s-a produs o mică avalanșă care a luat o viață. De atunci, traseul din Cheile Tișiței este oficial închis începând cu prima zăpadă. Nu este interzis. Nu putem interzice un traseu, el este deschis, doar că noi trimitem o avertizare în acest sens și anunțăm turiștii că există acest pericol și este bine să nu se expună. Chiar dacă riscul nu este unul major, pentru persoanele cu mai puțină experiență, o situație de acest gen poate avea niște urmări neplăcute, așa cum am amintitˮ, spune Marius Adrian Civiltir. În fiecare weekend, la intrarea în Cheile Tișiței vom găsi cel puțin doi salvatori montani pregătiți să intervină în cazul unei situații de urgență, dar și pentru a ne oferi informațiile de care avem nevoie cu privire la traseu.
„Dacă vedem ursul, trebuie să facem zgomot‟
La finalul săptămânii trecute, în Cheile Tișiței am găsit câteva grupuri de turiști veniți din diverse județe pentru a admira frumusețile Vrancei. La vederea salvatorilor montani, mulți dintre ei au întrebat dacă a fost zărit vreun urs de curând și ce pot face în cazul în care se întâlnesc cu el. De serviciu erau Daniel și Vasilică, membri ai Salvamont Vrancea din 2017. Pasiunea comună pentru munte, i-a determinat pe cei doi tineri să îmbrace uniforma Salvamont România și să-și dezvolte aptitudinile. „Este o meserie faină în care descoperi multe lucruri pe care nu le știai, precum cățăratul sau schiatul și pe care, într-o altă meserie nu le poți practica. Fluxul turiștilor este relativ asemănător anilor dinaintea pandemiei. Prima dată când vin aici ne întreabă detalii legate de traseu și de animalele sălbatice, dacă se întâlnesc cu ursul. Mai devreme au intrat puțin niște turiști, au spus că au văzut niște excremente de urs și s-au întors. Dacă vedem ursul, trebuie să facem zgomot și, dacă ajungem față în față cu el nu trebuie să-l amenințăm sau să ne ducem spre el. Și, în niciun caz nu trebuie să-i lăsăm hranăˮ, spune Vasilică. Colegul său, Daniel, spune că are grijă de fiecare dată când este întrebat, să le recomande turiștilor echiparea corespunzătoare, adecvată sezonului și traseului. „În primul rând, le-am recomandat să aibă un echipament adecvat care este vital în orice fel de condiții. Acesta nu este un traseu foarte dificil. Este nevoie doar de puțină atențieˮ.
Un cuplu din Galați s-a oprit pentru câteva minute pentru a ne vorbi despre cum au descoperit acest traseu. „Știm de acest sector de chei din cărțile de geografie. Este un sector spectaculos, cu peisaje frumoase. Pentru că ne ajută și vremea, am zis de ce să nu facem un pic de mișcare. Este a doua oară când venim aici. Prima dată nu am reușit să parcurgem tot sectorul, așa că am vrut să ne întoarce cu promisiunea că-l vom parcurge integral. N-am reușit nici acum, așa că va trebui să mai venim și a treia oară. Știu că prima dată am venit după o viitură și erau distruse podețele, iar acum, ce mi-a plăcut foarte mult a fost că este foarte bine amenajat, cu indicatoare, iar podețele sunt foarte bune, și se poate traversa de o parte și de alta a râului fără niciun fel de probleme. Le recomand și altor turiști să vină în zonă, atât timp cât vremea este bună”, spune o doamnă.
Mai mulți turiști din Tecuci spun că au aflat despre traseul din Cheile Tișiței de pe internet și, vrăjiți de frumoasele peisaje, au evadat din oraș la munte. „Noi iubim muntele și natura în general. Ultimele două trasee pe care le-am făcut au fost la Bușteni: Spumoasa și Urlătoarea. E primul traseu pe care-l facem aici, în Cheile Tișiței, dar vom reveni cu siguranță pentru că sunt multe de văzut în Munții Vrancei”, spune unul dintre turiști. Scurta noastră drumeție s-a încheiat după ce am parcurs 1 kilometru din traseu. Pentru a vă bucura de o ieșire fără incidente, salvatorii montani ne recomandă deplasarea doar pe poteca marcată, folosirea de încălțăminte cu talpă aderentă și informarea corespunzătoare asupra stării traseului și a condițiilor meteo. Este necesară purtarea de căști de protecție, iar în lipsa acestora acordați o atenție sporită pasajelor cu risc ridicat de căderi de pietre, semnalizate corespunzător.
Golul Lepșei, „un loc minunat de belvedere‟
După aproximativ o oră și jumătate de mers cu mașina din Focșani, urmând drumul național 2D către Târgu Secuiesc, accesul către Golul Lepșei
se face pe un drum pietruit la dreapta, ce începe puțin mai sus de kilometrul 93. Accesul auto este posibil doar pentru mașini 4×4, fiind un drum forestier. Traseul nu este marcat, dar este ușor de identificat dacă există vizibilitate, fiind unul de dificultate medie. „Puteți parcurge pe jos cei 10 kilometri ai acestui traseu în aproximativ 3 ore, până în punctul «La Trei Hotare» – locul de întretăiere a granițelor județelor Bacău, Covasna și Vrancea. Este o zonă alpină, ce oferă o priveliște minunată asupra întregului masiv vrâncean, iar în zilele senine, mai ales iarna, se pot vedea chiar Bucegii, Piatra Craiului și Făgărașul. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Lepșa la 1.390 de metri‟, spune Marius Adrian Coviltir.
Din păcate, la ora la care am ajuns în Golul Lepșei, o pătură densă de ceață a acoperit întreaga zonă, iar vântul tăios bătea cu viteze ce depășea, în anumite zone, 40 km/h. Din această cauză, salvatorii montani nu recomandă o ieșire în natură în aceste condiții atmosferice, pentru că, pe lângă o posibilă răceală, putem suferi accidentări, având în vedere că, la acea altitudine, s-a depus un prim strat de zăpadă. Dacă vrem să mergem pe acest traseu, atunci când vremea ne permite, mașina trebuie să fie echipată cu anvelope dedicate sezonului rece și să nu ne lipsească din portbagaj o lopată, un cablu de tracțiune și, poate, ceva material antiderapant. Desigur, nu trebuie să uităm acasă responsabilitatea! „În urmă cu o lună, am avut o intervenție în zona Lacului Negru cu o mașină în care se aflau cinci persoane la bord, printre care și un copil de trei luni. Persoanele au rămas blocate la capătul drumului forestier, deoarece au făcut două pene și nu au avut decât o roată de rezervă. Problema a fost că în acea zonă nu era semnal, așa că au fost nevoiți să vină pe jos mai bine de 10 kilometri, până când au găsit o mașină care i-a adus în sat. Au sunat la 112 și, în scurt timp, ne-am deplasat cu un echipaj. Am preluat toate persoanele în siguranță. Îi încurajăm pe toți turiștii, fie că merg cu mașina sau pe jos, ca atunci când intră în zone foarte izolate și sunt în grupuri restrânse, să ne solicite sprijinul, să ne sune, să ne anunțe că intenționează să parcurgă un anumit traseu și ora la care preconizează că se întorc. Eventual să ne și sune când ies, să știm că au ajuns în sigurnață. În cazul în care nu se întorc, atunci, chiar dacă nu ne vor apela, ne vom duce după ei din proprie inițiativă, înțelegând că s-a produs un eveniment neplăcut și n-au cum să-l semnaleze‟, spune Marius Adrian Coviltir.
După o zi încărcată, mica noastră excursie s-a încheiat la limita cu județul Covasna, în Pasul Mușat. Dacă v-am stârnit interesul, și dacă vremea vă permite, Munții Vrancei vă așteaptă. Pe lângă imaginile spectaculoase și relaxare, o ședință foto este binevenită.
