– DOR –
20 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI FLORIN MUSCALU !
13 AUGUST 1943 – 27 SEPTEMBRIE 2001
Mari critici ai vremii au scris despre Opera lui Florin Muscalu.
Poezia lui Florin Muscalu se afla în Istoria Literaturii Române” – Alex Stefanescu.
„Florin Muscalu este un poet autentic” – Alexandru Piru.
„Vocatia de poet a lui Florin Muscslu este incontestabila” – Dorina Grasoiu.
„Florin Muscalu se integreaza fantazismului nostru modern, ale carui stele fixe, sunt, in afara de autorul Întunecatului aprilie, Radu Stanca, Dimitrie Stelaru, Leonid Dimov si Emil Brumaru. Estetica sa este un pan-lirism, rasfrànt in ungherele cosmosului mic” – Ion Negoitescu.
MUSCALU Florin. Data nasterii, 13 aug. 1943, Lipnic-Ocnita, judetul Hotin, Republica Moldova.
D: 27 sept. 2001, Lehliu.
Poet. Membru titular al Uniunii Scriitorilor. Premiul Asociatiei Scriitorilor din Iasi – 1992, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova – 1996.
Absolvent al Liceului din Focsani; urmeaza cursurile Institutului Pedagogic din Constanta. Redactor la TV din Focsani.
De la debutul editorial din 1970 (Tara batrinului fotograf) si pina la ultimele volum de versuri (Puterea Lunii, 1985 sau Viata si vremea, 1987), Florin Muscalu cultiva o poezie de factura elegiaca si fluida, in care respiratia provinciei aglutineaza motive de extractie livresca pe linia unui fantezism modem.
Cu Tara batrinului fotograf (1970), Florin Muscalu aduce poezia obosita a provinciei, in tonalitate elegiaca, unde intruziunea livrescului (din Un fel de Hamlet sau Elegia pentru mine) nu poate escamota aplecarea spre sentimentalism si preferinta pentru fluiditatea versului clasic, ca in Provinciala;
„Trec prin parcurile de provincie pensionarii
Pina cind li se ingalbenesc bastoanele la fiecare,
Si-atunci. ajunsi carunti, parca se reazema
Pe-un asfintit de luminare”
Poezia e „lupoaica alba”, blinda, rostita de un herald intirziat, care isi construieste versul pe motivele clasicizate de manierism: melcul, chihlimbarul, paunul, privighetoarea etc. Investiturii simbolice, mult accentuata in volumul In hainele scumpe-ale mierlei (1982), sint de preferat decantarile pe linia inflexiunilor redevabile, in parte, descintecului:
„Matasea broastei, ingeresc,
Adusa din Stambul ceresc,
S-asaza purpura pe umeri
Sa nu poti zimbetul sa-i numeri,
Si boarea noptii, subterana,
Reginei ce nu sade-n strana” (Regina baltii).
Fantezismul modern, amintind de poezia lui Emil Botta sau, mai nou, de aceea a lui Emil Brumam si evocarea elegiaca (Celesta Moldova) se aglutineaza in confesiunea directa, adesea discursiva.
Volumele Puterea Lunii (1985) si Viata si vremea (1987) aduc, in plus, elogiul cartii, proiectat si acesta pe fundalul unui sfirsit de ciclu istoric:
„O casa de carti rasturnate-n cimpie,
Porumbeii salbatici sub razele literelor,
Suind spre cer flacara mortii, ceata vinata-a guselor,
Nimeni nu vede biblioteca-n zbor
La acest sfirsit de mileniu,
O casa cu cartile-amare, fila cu fila,
O casa cu carti, mici tronuri regale-n incendiu,
Rasturnate de Marea-vremurilor-Bibliofila” (Mosie).
Poezia lui Florin Muscalu, aluvionata de lectura, innobileaza provincia, resimtita nu la modul bacovian, ci drept spatiu ce favorizeaza contemplatia, unde „dupa-amiaza devenea bibliofila” (Argintarita), iar trairile imprumuta vesmintul motivelor de recuzita manierista si romantica.
OPERA: 12 volume de poezie. Dictionarul scriitorilor si publicistilor vrânceni.
REFERINTE CRITICE:
I. Beldeanu, in Convorbiri literare, nr. 10, 1985;
I. Holban, in Cronica, nr. 27, 1985;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 37, 1985;
I. Rotaru, O istorie a literaturii romane.
Ion Negoitescu, Constantin Ciopraga, Mihai Cimpoi, Alexandru Piru, etc.
Sursa foto și text: Facebook Fundația Culturală Florin Muscalu
