„Nu-mi dă taică-tu bani să plătesc amenda că vrei tu în parc!‟, îi spune, cu un ton ridicat, o bunică, nepoțelului de nici 4 anișori care trăgea de poarta unui loc de joacă din Focșani. Pe cât de mic, pe atât de hotărât să rupă măcar una dintre scândurile gardului care-l țineau departe de leagăne și tobogane. „Dau eu, dau eu bani. Sar gardul și mă duc la leagăne‟, se ruga băiețelul. N-a sărit gardul, în schimb a primit o înghețată drept consolare… Fie că ne dăm sau nu seama, pandemia le-a cam furat copilăria celor mici, și mai ales celor care locuiesc la bloc și care erau obișnuiți să iasă la joacă în parc. Ce face Guvernul liberal pentru acești copii?! Le închide locurile de joacă și le limitează activitățile educativ-recreative. Cu lacătul pus pe cinematografe, cu sălile de teatru goale, și pasibili de amendă dacă sunt prinși cu copilul la leagăne, părinții au cam rămas fără opțiuni de distracție cu cei mici.
„Ne uităm la leagăne cum se dau singure huța‟
„Nu-i putem trimite non-stop la țară, la bunici, că sunt și ei bătrâni și au nevoie de ajutor‟, spune revoltată o doamnă care a ieșit cu fetița… la magazin, pentru că locurile de joacă au sigiliul pus de luni de zile. Cu toate că a închis școli, grădinițe, creșe și cinematografe, Guvernul PNL a găsit de cuviință să redeschidă sălile cu jocuri de noroc. Părinții și bunicii spun că sunt epuizați. „Ne uităm la leagăne cum se dau singure huța, iar copiii se joacă în pământ, aruncând cu jind câte o privire la toboganele colorate‟, spune un bunic depășit de cei patru nepoței de-o șchioapă pe care trebuie să-i supravegheze în parcul de lângă Teatrul Municipal Focșani.
Le-au făcut program de două ore pentru cumpărături, i-au speriat că-i vor duce în aziluri, le-au închis bisericile, iar acum le aduc lacrimi pe obraz din cauza nepoților care plâng că vor la joacă; ăsta-i tratamentul pe care l-au aplicat „mai marii‟ din Guvern bunicilor pe care, se pare că-i văd numai în campaniile electorale. În rest, îi închid în casă și le aruncă cheile în lanul de nepăsare. „Așa cred ei, că e periculos locul de joacă, dar văd că în rest s-au deschis barurile și jocurile de noroc. Acolo nu e periculos, locurile pentru copii sunt pericoloase!
Pot să țin un copil în casă?! Când se trezește, începe să plângă că vrea afară. Fetița nu vorbește bine, dar când se trezește spune: «Pa», mă ia de mână, îmi arată ușa și îmi zice să o duc «Pa». Ce-i fac? Unde să o duc? A fost dificil, mai ales că au închis și grădinițele… băiatul mergea la grădiniță, fata o ține acasă cu bonă, după aceea bona a avut interdicție. Fetița are 2 ani și 4 luni, iar băiatul are 5 ani și 3 luni. Asta este o măsură contra celor mici cu parcurile, că doar nu ne dădeam noi adulții în leagăn‟, spune indignată P.T., o bunică venită în parc cu cei doi nepoți.
Virusul se plimbă, copiii plâng
În ultima perioadă, am văzut mai mulți copii în supermarket-uri, decât prin parcuri. Virusul umblă peste tot, însă părinții nu-i pot ține la nesfârșit pe copii închiși în casă, sau îngrădiți în puținul spațiu din fața sau spatele blocurilor. „A fost greu, i-am mai dus pe la țară, am mai inventat jocuri, i-am mai lăsat la televizor‟, spune un tată care venise în Parcul Schuman cu băiețelul.
Disperați după două luni de stat în casă cu cei mici, părinții spun că nu ar mai face față din nou nici școlii online, nici săptămânilor în care au stat zi și noapte izolați de restul lumii. „Copilul dacă e să se infecteze, se infectează oricum. Și acasă, dacă eu stau de vorbă cu cineva și mă duc apoi la ei, pot să-i infectez. Acum, când îi scot afară, ies să bată mingea printre blocuri. Și în casă dacă îi ții, țipă pentru că nu au stare. În primele două luni am stat numai în casă cu ei, nu vă dați seama cât de agitați erau, nu mai știam ce jocuri să inventez, câte povești să le citesc, pentru că nu era o variantă să le dau drumul la desene animate, ca să nu vă mai zic ce chin am tras cu școala online. Doamna nu îi auzea bine din cauza semnalului, ei nu erau atenți, îi arătau doamnei pisica, cățelul sau jucăria la cameră. O nebunie‟, povestește Ioana, mamă a cinci copii.
Bunicii care au prins frânturi din Războaiele Mondiale spun că așa ceva nu s-a mai pomenit. Cu toate că timpurile s-au schimbat, oamenii au rămas la fel. Copiii sunt la fel. Își doresc să se joace. „Starea copilului nu i-o poți dirija tu, chiar dacă încerci să-i faci o jucărie, sau să-l implice într-o activitate. Nici stare de somn nu au. Ce să-i explic băiatului că nu are voie la leagăn, el plânge. Unde mergem noi cu copiii acum? Dacă așa gândesc «mințile luminnate» de sus, noi tragem ponoasele. Au ceva cu ăștia mici. Așa ceva nu s-a pomenit. Au fost timpuri și mai grele, eu sunt născută la 10 ani după război, am învățat despre războaiele mondiale din poveștile tatălui meu. Acum nu avem motive să ne plângem, trebuie să avem credință în Dumnezeu‟, consideră doamna Eleonora, o bunică cu 10 nepoți, de la 4 copii.
