Am luat la pas ieri strada Ecaterina Varga, din cartierul Obor al municipiului Focșani, la cererea unor cititori, în cadrul rubricii „Monitorul vine pe strada ta!”. O stradă lungă și șerpuitoare, situată între Bulevardul Independenței și Strada Odobești, încălzită ieri de razele calde ale soarelui de început de vară.
De la primii pași, am zărit câteva gropi în drum, răspândite din loc în loc, în asfaltul peticit și totuarele neîngrijite, în care a crescut iarba din loc în loc. Prefer să merg pe marginea străzii decât pe trotuar, care este „neprietenos” cu trecătorii, cu dâmburi, bălării, praf și bălți în unele locuri. Dacă ești pe tocuri riști să îți scrântești picioarele. Nici pentru șoferi traversarea acestei străzi nu este o binecuvântare, având în vedere gropile dese care se ivesc peste tot în drum. Același lucru îl sesizează și cititorii, care vor să aducă în atenția autorităților locale situația de pe această stradă. „Dar cu Ecaterina Varga, ce se aude stimate domnule primar…. gropi, guri de canal în care îți rupi mașina, trotuare pe care îți rupi picioarele….!!!! ???? Să știți că această stradă este tot în Focșani…. chiar dacă pe ea nu are vilă nici o somitate politică din Focșani…. stau totuși votanți, ca toți ceilalți… De ce are oare prioritate orice străduță din cartierul Bahne..???… Toate asfaltate și cu trotuare mai ceva ca cele din centrul Focșaniului… !!???”, ne-a scris Frederic, pe site-ul www.monitorulvn.ro.
Strada este pustie, nu întâlnesc aproape niciun om pe drum și doar din vreo două curți se aud ceva sunete domestice: vreo doi copii se joacă, o gospodină trebăluiește prin curte. Pe Ecaterina Varga sunt doar case. De toate tipurile, mai mari, mai mici, case țărănești, cu tindă, case boierești atinse de patina timpului, sau vile moderne și impunătoare, unele rămase în stadiu de contrucție, cu bolțarii sau cărămida la vedere. Toate alcătuiesc un peisaj semi-urban pestriț. Unele case sunt colorate în roz sau portocaliu strident, cu garduri din tablă, altele sunt case serioase, vopsite în alb, îngrijite, cu gard din fier forjat, o alta e vopsită în galben. Case pe pământ, altele cu etaj, modeste sau cochete, înghesuite sau având curți largi, aspectul este neunitar. Pe vreo două case am citit și inscripția „câine rău”. În peisajul gri mi-a atras atenția o pată de culoare: o boltă superbă, bogată, de trandafiri galbeni, deasupra unei intrări într-o curte. În alte gospodării, flori în ghivece și jardiniere înfrumusețează și colorează locurile. Totul ține de organizarea și spiritul estetic al poprietarilor.
În rest, liniște și praf pe drum.
Am primit și feedback la vizita pe teren din partea unui cititor: „Aveți toată aprecierea mea pentru că ați răspuns apelului făcut de mine și de alți cetățeni ce locuiesc pe această stradă, care arată deplorabil. Sper că vă veți convinge și dvs de acest lucru și prin intermediul dvs cei din conducerea municipiului și a județului vor lua măsuri de reabilitare a străzii și a trotuarelor, în felul acesta considerându-ne și noi cetățeni ai acestui municipiu, nu numai o masă de vot”, ne-a scris Fredy, locuitor pe această stradă.
Cine a fost Ecaterina Varga?
Cea care dă numele acestei străzi din Focșani, supranumită și „Doamna Moților”, a luptat la mijlocul secolului al XIX-lea pentru drepturile românilor iobagi din Munții Apuseni.
Ecaterina Varga (1802-1858), s-a născut la 22 august 1802 la Halmeag, Comitatul Târnava Mare, Transilvania, azi comuna Sercaia, județul Brașov, într-o familie de nobili maghiari săraci. În anii 1840-1847, Ecaterina Varga a devenit o luptătoare pentru drepturile românilor iobagi din Munții Apuseni, față de autoritățile habsburgice. Prin petiții adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum și prin memorii susținute personal la Curtea de la Viena, Ecaterina Varga cerea, în numele moților, înlăturarea abuzurilor autorităților vremii. Dată fiind nepăsarea autorităților locale și centrale la cererile moților, Ecaterina Varga a îndemnat populația din Munții Apuseni la nesupunere și împotrivire pe față.
Pentru modul blând și bun în care s-a purtat cu moții și pentru că i-a ajutat atât de mult, aceștia au supranumit-o „Doamna Moților”, Ecaterina Varga fiind foarte iubită de țărani, care erau în stare să-și jertfească și viața pentru apărarea ei. Autoritățile au fost nemulțumite de revendicările ei și au dat ordin să fie prinsă. Ecaterina mergea prin sate deghizată, apărată de o gardă de 30 de țărani înarmați. În anul 1847, înainte de declanșarea revoluției pașoptiste, a fost arestată la o întâlnire cu Andrei Șaguna, care avea să devină mitropolit. Baronul Șaguna a invitat-o în sanie, la o plimbare. Vigilența iobagilor care o păzeau tot timpul a scăzut, căci doamna lor era împreună cu o față bisericească. După câțiva metri, sania a fost înconjurată de soldați și a fost arestată. A fost închisă la Aiud și la Alba Iulia, între anii 1847-1851, fără judecată. Èšăranii au încercat s-o elibereze de trei ori, luând cu asalt garnizoana. Ecaterina Varga a fost exilată în satul său natal, Halmeag. Se presupune că și-a trăit restul vieții acolo și că a decedat câtva timp după 1852.
Mai multe străzi din orașele din România îi poartă numele.
