Taina Botezului: în centrul ei se află două figuri importante ale creștinismului, pe de o parte Sfântul Ioan Botezătorul – trimis pe pământ pentru a anunța sosirea Celui care ridică păcatul lumii, pe de altă parte Mântuitorul Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, trimis să vindece sufletele rătăcite în păcatele lumești. Am discutat cu preotul Oscar Dumitru Frunză, protoiereu în cadrul Protoieriei II Focșani, despre începuturile botezului, dar și despre spălările rituale moștenite de la poporul evreu. Aflați în materialul următor cât și dacă ne costă botezul, cine-l poate primi și ce se întâmplă dacă viața nou-născutului este pusă în pericol la scurt timp după naștere.
De la Botezul cu apă, la cel cu Duh Sfânt și cu Foc
Înainte ca Fiul Lui Dumnezeu să-și înceapă activitățile publice, Sfântul Ioan Botezătorul a fost cel care a primit sarcina de a-i boteza pe oameni spunând: „«Eu vă botez cu apă, dar vine după mine cel care vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, acela căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureau încălţămintelor lui», arătând în felul ăsta şi diferenţa între el şi Mântuitorul, şi apoi diferenţa între botezul pe care îl împlinea el şi botezul pe care avea să-l instituie Mântuitorul Hristos”, ne spune pr. Oscar Dumitru Frunză.
Însuși Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordanului, înainte ca Acesta să-și înceapă activitățile publice. „Diferenţa între botezul primit de Mântuitorul de la Ioan, şi botezul creştin, e subliniată chiar de dialogul pe care Hristos îl poartă la Iordan cu Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Botezătorul recunoscându-l pe Mântuitorul Hristos spunând: «Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine», iar Mântuitorul Hristos răspunde: «Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea». Adică era nevoie de mărturia publică a lui Ioan Botezătorul cu privire la Mântuitorul, ca Mielul Lui Dumnezeu cel care ridică păcatul lumii”, explică preotul.
Spălări rituale
Înainte ca Mântuitorul să fie trimis pe pâmânt, poporul evreu practica anumite spălări rituale. Unele s-au păstrat chiar și acum, în special în zonele rurale, aceea de a te spăla pe ochi după ce ai venit de la un priveghi sau o înmormântare. „Chiar şi înainte de Sfântul Ioan Botezătorul existau anumite spălări rituale… uneori, întinarea trupească, spre exemplu, atingerea de trupul cuiva răposat, era asociată şi cu întinarea spirituală, şi atunci existau spălări rituale care sugerau că, spălându-ţi trupul, cumva ţi-ai curăţat şi sufletul. Dar ceea ce face Ioan reprezintă mai mult decât spălările acelea rituale pe care poporul evreu le practica”, atrage atenția preotul.
Trei slujbe premergătoare Botezului
Imediat după nașterea pruncului, la căpătâiul lăuzei ar trebui chemat preotul pentru a rosti o rugăciune. Dacă mama a născut la spital, această rugăciune va fi rostită de preot în a opta zi de la naștere, marcând astfel al doilea pas în pregătirea botezului. Un aspect mai puțin cunoscut este acela că numele copilului va fi rostit pentru prima dată la opt zile după naștere, așa cum s-a întâmplat și cu pruncul Iisus. „În a opta zi de la naştere, familia cheamă preotul acasă. Acesta sfinţeşte un vas cu apă şi citeşte o rugăciune pentru mamă, prin care îi cere lui Dumnezeu putere ca să treacă peste perioada de travaliu, şi alta pentru prunc pentru a-l binecuvânta cu semnul sfintei cruci, rostindu-i pentru prima dată numele. Noi obişnuim să spunem «nume de botez», de fapt, numele este pus pentru prima dată într-o rugăciune la opt zile după naştere. Rugăciunea de la opt zile amintea de momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a primit numele a opta zi după naştere când a fost tăiat împrejur”, explică pr. Oscar Dumitru Frunză.
Lăuza nu are voie să atingă focul timp de opt zile
În tradiția populară, se spune că, până la opt zile, lăuza nu are voie să umble cu foc și nici cu apă, lucru greu de îndeplinit dacă ne gândim că, în unele zone rurale, pentru a se încălzi sau pentru a găti, femeia trebuie să aprindă focul în sobă, iar apa trebuie să o aducă de la fântână. „De fapt, era un mod prin care femeia era protejată să nu facă eforturi peste puterea ei. Apoi, după opt zile putea să facă lucrurile care erau absolut necesare, adică putea ieşi din casă să-şi scoată la aer copilul, în timp ce lucrurile grele continuau să le facă cei apropiaţi, părinţii, soţul sau cei care erau în casa respectivă. La 40 de zile se socotea că femeia a depăşit oarecum acest moment şi reintra în firescul activităţilor”, ne povestește pr. Frunză.
Botezul propriu-zis
Pentru ca botezul să poată avea loc, părinții trebuie să-l informeze pe duhovnic cu privire la această intenție. De asemenea, nașii aleși trebuie să fie buni creștini. Rânduielile vechi arătau că, pentru botez, era suficient un singur naș: de parte femeiască dacă pruncul era fetiță, de parte bărbătească dacă pruncul era băiețel, însă lucrurile au evoluat odată cu trecerea timpului.
În ziua botezului, în pridvorul bisericii, nașa/nașul trebuie să țină copilul în brațe și să rostească Crezul ca simbol al mărturisirii credinței. Crezul poate fi și citit, în cazul în care nașii au emoții. Însuși părintele Frunză recunoaște că a citit rugăciunea atunci când a botezat un copil, și asta din pricina emoțiilor pe care le avea în acel moment. „Oricât ai fi de stăpân pe tine, eşti cuprins de emoţii, şi atunci, pentru a le uşura momentul, de regulă le aşezi, tu ca preot, cartea sub ochi în aşa fel încât să poată rosti Crezul citindu-l de acolo. De cele mai multe ori, oamenii care se folosesc de carte sunt cunoscători ai textului şi înţeleg sensul cuvintelor pe care le rostesc.”
Se spune că, în trecut,când pruncii erau botezați înainte de împlinirea celor 40 de zile, mama nu putea participa la slujbă, fiind încă lăuză. Dacă viața pruncului era în pericol de moarte, rânduielile erau scurtate, botezul putând fi săvârșit chiar și la domiciliu.
Lumânarea de botez și pânza de mir
Pentru slujbă este nevoie de lumânarea de botez și pânza de mir pe care va fi așezat pruncul după ce va fi scos din cristelniță, vasul în care urmează a fi botezat. Apa în care va fi afundat pruncul este sfințită mai întâi de preot printr-o rânduială asemănătoare celei din ziua de Bobotează. „În cristelniță, în timpul slujbei, slujitorul binecuvântează un strop de ulei pe care îl adaugă, în chipul crucii, peste apa sfințită, și apoi, cu același ulei îl unge și pe prunc. După ce pruncul va fi șters în locul în care a fost uns cu Sfântul și Marele Mir, se va rosti o rugăciune pentru plecarea capetelor în semn de supunere, de ascultare, și i se va tunde din păr drept jertfă. În momentul înconjurării mesei pe care este așezată Evanghelia, simbol al prezenței reale a Mântuitorului Iisus Hristos, cântăm: «Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat». Însemnând asumarea deplină a faptului că Hristos este împreună cu cel botezat”, precizează preotul.
Câți bani trebuie să plătim pentru botez?
În timpul interviului am atins și un subiect puțin mai delicat: „Câți bani trebuie să plătim pentru botez?”. Preotul Oscar Frunză ne-a explicat că nu este vorba despre o taxă fixă aferentă acestui serviciu religios, și că, în esență, ar fi vorba de donații benevole din partea credincioșilor care trebuie să conștientizeze că funcționarea unei biserici nu-i posibilă fără ajutorul financiar. „Evident, nu este vorba de o evaluare a serviciului făcut ci este vorba de un sprijin pe care membrii unei comunități îl oferă bisericii pentru cheltuielile care sunt absolut firești în cadrul acelui lăcaș de cult. Nu este o obligativitate, dar pe de altă parte, oamenii trebuie să știe că suma pe care ei o oferă în momentul respectiv nu e plata pentru un serviciu, ci este un ajutor pe care-l oferă bisericii.”
Trecerea la ortodoxie a celor de altă credinţă
Încheiem prin a puncta câteva aspecte legate de botezul copiilor mai mari sau chiar al adulților. În această situație, doritorul solicită, în scris, preotului din localitatea respectivă, dorința de a primi Taina Botezului. Preotul trebuie să verifice dacă intențiile solicitantului sunt serioase, urmând să trimită atât cererea, cât și un raport și o scurtă caracterizare spre Centrul Eparhial. „Dacă preotul primește aprobarea catehizării, o anumită perioadă de timp, cât socotește de cuviință, se întâlnește cu cel care dorește să vină la ortodoxie, îl învață despre tainele credinței și, atunci când socotește că și le-a însușit, poate săvârși Taina Sfântului Botez. De data asta nașii pot avea un rol decorativ”, spune preotul.
De cele mai multe ori, solicitările vin atunci când persoana respectivă dorește să primească și o altă taină, cum ar fi cea a cununiei. „Rânduială prevede ca ei să fie primiți, la fel, în pridvorul bisericii. În semn de lepădare de omul vechi, aceștia se descalță și își desfac vestimentația, atât cât buna cuviință permite lucrul acesta, iar la momentul potrivit se practică botezul prin turnare sau prin stropire, adică se apleacă asupra cristelniței și preotul îi toarnă apa botezului pe cap”, explică pr. O. D. Frunză.
Preotul conchide spunând că: „Mântuitorul doreşte ca noi să ne unim cu el în propria lui persoană, iar prin intermediul tainelor nu facem altceva decât să ne mântuim cu Mântuitorul în vederea morţii păcatului şi a învierii în aşa fel încât drumul nostru să meargă către desăvârşire.”
