Județul Vrancea a uitat de dreptul persoanelor cu handicap și de nevoia acestora de a se deplasa dintr-un loc în altul. Aplicarea Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a rămas doar o poveste frumoasă despre grija autorităților față de persoanele care au suferit un accident sau pur și simplu nu au avut noroc la naștere. Mai mult decât atât, de respectarea acestei legi nu se ocupă nicio instituție a statului și în consecință, măsurile contravenționale în acest caz nu au fost aplicate nicăieri. Peste prevederile acestei legi se trece cu ușu-rință în mai toate zonele din țară. Toate instituțiile publice din județ sunt obligate să aibă rampe pentru facilitarea accesului persoanelor cu handicap însă în număr mic sunt practicabile, dacă există.
Nici în cazul persoanelor cu handicap care au pretenția de a lua un mijloc de transport în comun lucrurile nu funcționează mai bine. Cu toate că Legea 448 a dat termen doar până la finele anului trecut, nici în prezent mijloacele de transport nu sunt dotate cu rampe speciale. „Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie, până la 31 decembrie 2010, autoritățile administrației publice locale au obli-gația să ia măsuri pentru: adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulație și adaptarea tuturor stațiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spațiilor de acces spre ușa de intrare în mijlocul de transport”, se arată la articolul 63 din Lege. Cele 16 midibuze ale Transportului Public Local (TPL) sunt dotate cu o rampe acționate de la o telecomandă, însă nu și-au dovedit eficiența. „Unele mașini au rampă acționată de la telecomandă, dar nu este o soluție pentru că timpul în care se desface rampa este mare. Este mai dificil. Mașinile pe care le vom achiziționa în viitor vor fi prevăzute cu podea coborâtă”, ne-a declarat Ion Diaconu, șeful de la TPL Focșani. Acesta recunoaște că până în prezent, nu i-a călcat nimeni pragul să-l întrebe dacă are dotarea necesară conform legii. În cazul sediului central al Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”, rampa nu există. La fel se întâmplă și la Serviciul de Pașapoarte. Dacă în primul caz, clădirea nu poate fi dotată cu astfel de rampă pentru că este încadrată în patrimoniu, în cazul secund, există rampă la intrare, însă în interior nu. „Clădirea este de patrimoniu și nu o putem modifica. Tehnic, nu se poate asigura acest serviciu. Avem mâna curentă și am făcut scări care permit urcarea în condiții dificile”, ne-a spus Teodora Fîntînaru, directorul bibliotecii. Aici nu au fost cazuri în care persoanele cu handicap să solicite rampa, însă au fost cazuri de vârstnici care au urcat cu greu scările, ajutați de personalul bi-bliotecii.
„Handicap grav” la taxiuri
În cazul taxiurilor, situația este mai gravă. În Vrancea nu există nici măcar o mașină echipată taxi care să poată transporta persoane cu handicap în condițiile prevăzute de lege. „În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toți operatorii de taxi au obligația să asi-gure cel puțin o mașină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant”, se mai arată în lege. Nicio instituție abilitată a statului nu a luat vreo măsură, deși, conform legii, „constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap și a dispozitivului de mers”. Proprietarii de societăți de taxi susțin că cererea este aproape inexistentă și că adaptarea mașinilor nu se poate face. Cazurile în care o persoană cu handicap a avut nevoie de un taxi au fost rezolvate cu ajutorul brațelor. „Nu există taxiuri pentru persoanele cu handicap în toată țara. Nu avem cum să dotăm mașina cu astfel de rampe. Åžoferii au obligația să-i ajute pe clienții cu han-dicap și să-i transporte până la destinație. Eu am avut un caz și l-am luat pe brațe și l-am dus la spital”, ne-a spus Bari Ernest, administratorul dispeceratului de taxi Fulger. El spune că ar trebui dotate mașinile din fabrică, iar ușa de acces să fie mai largă. Nici la dispeceratul Taxi For You nu am găsit o mașină dotată pentru problema handicapului. Dispecera ne-a răspuns cu o voce metalică și ne-a spus că astfel de întrebări nu își găsesc …răspunsul! Nici dispeceratul de la Taxi ETC nu a avut puterea să ajute o persoană cu handicap. Administratorul și-a suspendat activitatea pentru că, susține el, investiția nu se mai regăsește în câștig.
Aproape 4.000 de vrânceni au handicap locomotor
În prezent, numărul persoanelor cu handicap care muncesc nu este cunoscut. Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Vrancea susține că nu are o statistică pentru aceste persoane. „Angajatorii care nu au încadrate persoane cu handicap plătesc o anumită cotizație. Nu ni se cere și nu se centra-lizează o statistică la persoanele cu handicap”, ne-a spus purtătorul de cuvânt al ITM, Mircea Moise.
În schimb, Direcția Ge-nerală de Asistență Socială și Protecția Co-pilului (DGASPC) Vrancea are numărul celor care suferă de handicap locomotor.
Astfel, conform directorului DGASPC, Daniela Nicolaș, la nivelul județului există 3.716 persoane cu handicap locomotor din care peste 1.000 cu handicap grav și aproape 2.000 cu handicap accentuat.
Toate, văduvite de dreptul lor la transport în comun civilizat!
