Mesaj cutremurător scris de primarul din Cotești, la moartea Marianei Zar. „Îmi sună în minte melodia «La femme de mon ami»”

0
9725

Primarul comunei Cotești, Ionel Dorel Bolovan a postat pe pagina sa de faceebok un mesaj adresat prietenului său, primarul comunei Golești, Alexandru Zar, care trece prin momente grele după ce soția sa, Mariana, a decedat ieri dimineață. Sub denumirea „Soția prietenului meu“, primarul Ionel Bolovan face o scurtă descriere a ceea ce înseamnă PRIETENIA.

Redăm mai jos mesajul integral al primarului Ionel Dorel Bolovan:

Soția prietenului meu: MARIANA ZAR

Nu am cum să descriu împrejurări, nu am cum să descriu întâmplări, nu am cum să descriu o ființă ce ființează în inimile noastre… sunt prea multe, prea multe lucruri de spus despre un singur lucru, atât de greu de înțeles în ziua de azi… PRIETENIE…

Oamenii încearcă în zadar azi să lege prietenii, căci vremea prieteniilor este de mult apusă. Oamenii de azi au doar interese, iar prieteniile durează exact cât obiectivul este comun… Există în lumea asta și prietenii mai vechi, care nu au la bază obiective, total dezinteresate, prietenii venite din nevoia de a te întâlni și a zâmbi… Prietenii de dragul prieteniei…

Aceasta este prietenia mea cu Sandu Zar, aceasta este lumea din care noi venim, a oamenilor sinceri și neinteresați, a oamenilor care chiar și în vremelnicele noastre funcții am continuat să ne respectăm statutul de prieteni, prieteni sinceri, fără ifose și fără idei concurențiale…

Prea multe ar fi de povestit, dar timpul nu mai are răbdare, cu niciunul dintre noi… Deși nu cred în reîncarnare, cred în putința, absolut miraculoasă, ca prieteniile să continue și dincolo, în marele absolut al veșniciei… Pentru că, DA, există prieteni cu care ai vrea să fii și dincolo, atât de dragă ne este prietenia…

Primul semn al acestei dorințe de absolut este schimbarea inexorabilă a lumii în care trăim, a imposibilității de a lega noi prietenii, a imposibilității de a povesti despre prieteni… lumea devine o masă de indivizi care nu mai au legături de prietenie între ei… lumea devine treptat un purgatoriu al individualismului… Trist, atât de trist, încât tristețea ne obligă la o reflexie permanentă spre trecut…

Oameni ca Mariana Zar se nasc rar… Ideea de a fi contemporan cu un astfel de om este deja un curaj nesăbuit… Ideea de a fi prieten cu soția unui astfel de om este un noroc hărăzit din cer… De ce?

Pentru că tot ce a fost Mariana Zar, a fost spre îmbunarea și împrietenirea noastră pământească, pentru a nu fi singuri, nici aici, nici dincolo… Pentru că ea a fost amfitrioana îndulcirilor noastre pământești și mai presus de această lume un înger al coeziunii umane, al înțelegerii, al PRIETENIEI necondiționate…

De aceea îmi este greu, greu de rămas bun, greu de a mă despărți, greu de a înțelege rostul plecării, prea devreme, greu de a vă spune toate acestea în cuvinte…

Îmi sună însă clar în minte acorduri, mult apuse, ale unei melodii cântate de un prieten pe care nu l-am cunoscut, Enrico Macias, ”La Femme de mon ami”…

Atâta prietenie, Atâta durere…

Un prieten îndurerat, Ion Dorel Bolovan“

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here