Într-o țară în care expresia: “bătaia este ruptă din rai” este folosită ca un fel de “bună ziua”, violența domestică este un “must have” al bărbatului needucat și alcoolic.
Însă nu doar cei alcoolici sunt violenți, nu doar cei lipsiți de școală sunt violenți. Statisticile arată că:
- În 2017, 26% dintre omoruri au avut loc în familie, conform datelor publicate de Ministerul Public, IGPR (Inspectoratul General al Poliției Române), INML (Inspectoratul Național de Medicină Legală);
- 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul ei;
- din 36245 de fapte de violență în familie în 2017, au ajuns în instanță doar 1450 (4%);
- 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei.
Pentru mine, pentru tine sunt doar cifre, sunt doar statistici, pentru ele sunt lovituri.
Am stat de vorbă cu avocat Ana Viorica Pușcașu despre violența în familie, despre drepturi, despre legea care protejează victima sau care avantajează agresorul.
Reporter: Participăm la tot felul de evenimente și diferite campanii împotriva violenței în familie. Clar sunt pași importanți spre conștientizare și informare, dar ce putem face în plus?
Avocat Ana Viorica Pușcașu: Este bine că participăm la astfel de manifestări. Acestea atrag atenția asupra violenței asupra femeii. Însă, nu este de ajuns. Avocații alături de Poliția Română, primari și preoți trebuie să meargă în comunitate pentru a educa oamenii. Ar trebui promovată și prin intermediul educației juridice în școală.
R: Atât mass-media cât și Poliția Romană susțin ca legea s-a schimbat în favoarea victimei. Ce anume s-a schimbat comparativ cu anii trecuți?
A.A.V.P.: În prezent există Legea combaterii violenței în familie 217/2003 care a fost modificată prin Legea 174/2018. Prin această lege se incriminează orice fel de violență în familie și dă posibilitatea victimei să solicite un ordin de protecție. Prin victimă a violenței în familie se consideră orice persoană care este agresată de un membru de familie. Deci agresori pot fi soții, concubinii, frați, copii…
În acest moment se poate obține un ordin de protecție provizoriu care este emis de poliție și este valabil 3 zile. Ulterior, se poate solicita un ordin de protecție care are valabilitate 6 luni și ulterior se poate prelungi ori de câte ori este necesar. Deci noutatea este obținerea ordinului de protecție provizoriu.
R: Ce anume ar trebui să se mai schimbe pentru ca victima sa fie cu adevărat protejată?
A.A.V.P.: Ar trebui să existe centre specializate pentru protecția victimelor. În prezent există centre doar pentru victimele minore sau pentru femeile care au minori în îngrijire.
Ar trebui să existe programe guvernamentele prin care agresorii să urmeze un modul de diminuare a agresivității. În străinătate există astfel de programe, gen Alcoolicii Anonimi ori pentru consumul de droguri. Totodată ar trebui o monitorizare a agresorilor, aceștia să fie obligați să poarte brățări de monitorizare. Ar trebui să existe programe de ajutorare a victimelor: ședințe psihoterapie, integrarea lor socială (găsirea unei locuințe și a unui loc de muncă), educarea acestora. Desigur ar trebui să existe și programe de relocare – adică mutarea victimei în altă localitate.
Se întâmplă în mod constant ca victima, din cauză că nu are încredere în propria persoană, să se întoarcă în mediul violent, să considere că nu se poate descurca singură, din cauza presiunilor sociale și religioase. Toate acestea se întâmpla din cauza carențelor educative și a mentalităților ancestrale. În mare proporție, agresiunile împotriva femeii au loc în mediul rural. Aici nivelul de educație este unul precar, agresorii sunt cel mai adesea consumatori de alcool. Familia face presiuni de genul “Lasă mama că și pe mine m-a bătut tac’tu și nu am plecat de acasă!”, “ Dacă faci asta (pleci de acasă) lași pe ăștia mici fără tată” , “Ce va spune lumea ???”, “Cum, și să ai grija doar tu singură de gospodărie?” , “Trebuie să fi făcut/ spus tu ceva de te-a bătut”. La aceasta contribuie și atitudinea religioasă, în sensul că de multe ori se consideră un păcat faptul de a destrăma familia. Așa că în societatea românească se consideră că tot femeia – victima agresiunii – este cea vinovată. Astfel că femeia se culpabilizează și revine la partenerul agresiv.
Sunt multe de făcut, dar în special educație.
R: În concluzie, chiar și cu modificările actuale, victima rămâne la fel de vulnerabilă și neajutorată?!
A.A.V.P.: Atât timp cât statul nu se implică mai mult, da! Nu există o protecție reală atât timp cât poliția nu poate monitoriza agresorul. Echipajele de poliție nu pot supraveghea non-stop victima. Au și alte îndatoriri, responsabilități. De aceea ar trebui brățări electronice, centre unde să stea victimele. Mai mult, chiar dacă ar exista toate acestea, victimele ar trebui sa fie educate în sensul să nu comunice unde se află nimănui, să nu vorbească cu agresorul… în multe cazuri chiar dacă femeile ajung în centre specializate, comunica partenerului agresiv unde se află, poarta tratative de împăcare. Așa că de multe ori se ajunge ca partenerul agresiv să vină la aceste centre și să provoace scandal, înainte de emiterea unui ordin de protecție. De asemenea, multe victime aleg să revină alături de partenerul agresiv. În multe cazuri, femeile ajung să revină în centre tot din cauza agresiunilor, puține sunt cazurile fericite unde partenerul de viață înțelege că abuzul de orice natură nu este calea normală a unei relații.
R: Ce trebuie să facă o femeie agresată? Care sunt pașii?
A.A.V.P.: În primul rând trebuie să anunțe organele de poliție. Trebuie să facă cunoscute agresiunile nu numai în familie ci și în comunitate. Trebuie să se prezinte la medicul legist pentru obținerea unui certificat medico-legal. Dacă îi este teamă că agresiunile s-ar putea repeta sau acestea să escaladeze o anumită intensitate, în sensul că există amenințări la integritatea fizică, adică vor fi omorâte ele sau copiii, pot să solicite emiterea unui ordin de protecție provizoriu, iar ulterior un ordin de protecție pe termen de 6 luni.
R: Fiind avocat, întâlnești zilnic victimele violenței domestice, apreciezi că sunt cu adevărat protejate de legi și de sistem?
A.A.V.P.: Protejarea femeii agresate în prezent este doar parțială. Cadrul legislativ există dar nu întotdeauna este și aplicat. De asemenea, nu există o implicare din partea statului în mod real. Trebuie create centre pentru a primi victimele, programe de reintegrare, programe de educare. Totodată, trebuie ca toate autoritățile să se implice mai mult. Mai mult, femeile agresate trebuie să știe că dacă părăsesc domiciliul în urma violențelor partenerului, nu vor fi acuzate de abandon de familie, iar Direcțiile de protecție a copilului nu vor lua copiii de lângă ele și nu vor fi decăzute din drepturile părintești. Dimpotrivă, acestea le vor acorda sprijin.
R: Victima încotro se îndreaptă? Există vreun centru în Vrancea?! Vreo asociație care să se ocupe îndeaproape?
A.A.V.P.: În centrele maternale sunt cazate doar femeile agresate care au copii minori. Ele trebuie să caute ajutor în familie sau la prieteni. Violența în familie înseamnă orice tip de violență: verbală, fizică, emoțională, sexuală, economică, socială, spirituală.
Violența verbală și fizică sunt cele mai des reclamate. Violența emoțională înseamnă amenințări de genul: îți iau copiii, te bat, te omor etc. Violența economică: numai eu câștig bani, tu nu ești în stare să te întreții, nu îți dau voie să înveți sau să muncești – astfel victima este dependentă financiar de agresor. Unele nici nu o consideră agresiune. Consideră doar că e normal. Violența socială: agresorul izolează victima, nu îi dă voie să comunice cu familia, prietenii. Nu ies decât împreună și victima vorbește doar dacă și cât permite agresorul. Este portretul femeii total supuse.
Violența spirituală: agresorul se folosește de religie (indiferent care este ea) pentru a umili și supune femeia. Știi genul – femeile sunt impure, mincinoase, curve. În perioada menstruației nu te atingi de ea. Trebuie să poarte fuste și bluze lungi, să nu se vadă corpul, părul, să nu ispitească bărbații. Nu trebuie să contrazică bărbatul, să critice deciziile lui, să îi reproșeze ceva. Bărbatul e singurul care poate fi pur, spiritual.etc…
O țară care își învinovățește victima nu are cum să fie o țară sănătoasă. Ce rămâne dintr-o astfel de femeie, după o viață în care în locul iubirii a primit pumni; în locul mângâierilor au fost bâte și lemne aruncate în ea; în locul vorbelor frumoase, au fost înjurăturile, jignirile și amenințările…? Nu mai rămâne nimic, rămâne doar un suflet într-o carcasă, o carcasă care doare și o doare. O umbră care trebuie să reziste pentru copiii ei. Ce face comunitatea în care ea trăiește?! O blamează, o arată cu degetul și îi pune etichete. Până când noi ca societate nu ne revenim, ele, victimele violenței domestice, nu au nici o șansă. Noi nu suntem capabili să le ajutăm, îndrumăm, ascultăm… cât timp nu ne oprim pentru ele, ei nu se vor opri.
Dragă femeie, dacă taci, el nu se oprește.
Ce poți să face tu, femeie, pentru tine și pentru copilul tău?!
- Să apelezi numărul de urgență 112;
- Să te prezinți imediat la poliție pentru a depune plângere;
- Să scoți un certificat medico-legal, pentru constatarea leziunilor produse prin agresare, certificat care va face diferența la încadrarea juridică a faptei.
- Să te adresezi Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea, în cazul în care sunt copii care au asistat la violențe sau au fost victime ale violențelor.
- Să nu îți retragi plângerea
- Să obții ordin de protecție.
În Vrancea poți să te adresezi și:
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vrancea – 0237 230789 / pentru urgenţe – 0237 983(gratuit, nonstop)
Centrului maternal – adăpost pentru mame cu copii – 0237 221051
Servicului de prevenire a marginălizarii sociale – 0237 231406 – consiliere
De asemenea, poți suna gratuit la Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați la numărul 0800 500 333(linie telefonică pentru ajutor specializat).
Ce poți face tu, drag cetățean?!
Să te oprești pentru o clipă și să asculți victima, fără să o judeci! Ce puteți face voi, cei care reprezentați comunitățile în care trăiesc aceste umbre ale violențelor domestice?! Să oferiți consiliere bărbaților agresivi, să sesizați serviciul de asistență socială, să sesizați orice organ abilitat pentru a lua măsurile care se impun. Da, dumneavoastră mă adresez: Primarilor, Preoților, Învățătorilor, Profesorilor, Polițiștilor, Trecătorilor. Salvează un om, salvează un copil din mâinile unui tată agresiv! Fii schimbarea din comunitatea ta!
Nu sunteți singure!
