Pe vremea mea…
Pe vremea mea era mai simplu, dar omul era mai responsabil. Traiul pe ulițele satului românesc „te creștea” responsabil, cu bun simț și cumva asumat.
Când am furat prima papiotă de ață roz, mamaia m-a luat de mână și m-a dus la tanti Ilinca să îi înapoiez bunul; îmi amintesc că plângeam și o imploram să nu mă facă de râs, pentru o papiotă. Mi-a replicat: „de râs te-ai făcut când ai pus mâna pe lucrul altuia; astăzi furi un ou, mâine furi un bou…” am urât-o din tot sufletul meu imens, de copil; acum îi mulțumesc!
Am învățat că nu trebuie să iau ce nu mi se cuvine de drept și prin muncă.
În clasa a VI-a am luat primul 4 din viața mea, și ultimul. Învățasem despre Delta Dunării, după cum îmi explicase tataia, nu cuvânt cu cuvânt de pe manual. Învățătoarea mea era în concediu medical, la clasă era o domnișoară suplinitoare. Am plecat plângând și îmi era rușine de bunicul meu și de strădania lui…A doua zi, tataia a mers cu mine la școală, era pentru prima dată când îl văzusem țipând și spunându-i domnișoarei că el „crește un om care gândește, nu un robot pe care îl manevrează o duduie de 18 ani”. Nu știu ce vârstă avea domnișoara dar știu că nu am rămas cu nota 4. Am învățat că nu trebuie să taci, atunci când ți se face o nedreptate.
Tot pe ulițele satului meu, am învățat să folosesc apelativul de doamnă doar către cei care au studii, nu față de cei care au bani. Ne adresam cu doamnă doar doamnei Educatoare, doamnei Învățătoare, doamnei Profesor, nicidecum celor care purtau pantofi cu toc prin bolovani!
Am învățat că la orașe se investește mai mult în clădiri, în drumuri, în școli… Îmi amintesc că aveam vreo 8-9 ani și veneam cu autobuzul la Focșani, iar șoseaua Vrancei (drumul de pe câmpul Focșaniului) mi se părea o imensă linie albă care se termina abia atunci când ațipeam eu privind pe geam… între timp, mi se pare la fel de „imensă”, autostrada București-Constanța… aici am rămas, nu am mai reușit să „tragem” nici o linie albă….
Am învățat multe, păcat că nu sunt mai mulți crescuți pe ulițele satului românesc…
