Să scriu despre Monica Manolache – femeia, mama, comisarul de poliție, artistul Monica Manolache, este, fără îndoială, o mare provocare! Pentru că ce poate fi mai greu decât să descrii, din condei, emoția și sensibilitatea, împletite cu profesionalismul polițistului care face prevenție? Gândiți-vă voi, toți cei care ați întâlnit-o! Până și uniforma de polițist, mereu impecabilă, care i se potrivește ,,mănușă” pare, îmbrăcată de această femeie specială, mai puțin uniformă și mai degrabă un veșmânt care îi protejează sensibilitatea sufletului, dar care în același timp, o definește ca vrednic apărător al securității fiecăruia dintre noi.
Îmi spunea, deunăzi, când ne-am întâlnit și când mai să n-o recunosc văzând-o în haine civile, că multora li se întâmplă asta. ,,De 12 ani, de când când lucrez la Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, peste tot pe unde am fost să vorbim cu oamenii, am fost numai în uniformă și de aceea, mi se întâmplă ca în momentele când nu sunt îmbrăcată așa, oamenii să nu mă recunoască pe stradă. Am, și am avut întotdeauna un mare respect pentru uniforma de polițist și mi-a plăcut să o îmbrac mereu corect, să fie impecabilă”, îmi răspunde, când îi spun că uniforma, purtată de ea, nu induce deloc sentimentul acela de rigiditate și chiar teamă (nejustificată, de altfel,) provocat în multe situații, ci dimpotrivă! Exprimă umanitate, deschidere și… feminitate! Feminitate într-o lume percepută ca fiind a bărbaților, dar în care ,,să știți că nu este deloc imposibil să reușești. Mă simt respectată de colegii mei, îi respect și merg în fiecare zi, cu plăcere la muncă. Îmi place atât de mult ce fac încât până și concediile le tot amân, de la an la an, în funcție de activități… De 12 ani lucrez la acest Compartiment, mi-a plăcut să demonstrez că pot, și-mi place ceea ce fac. Activitatea de prevenire și combatere a criminalității e o știință. Eu, în general, nu sunt o vorbăreață, sunt chiar o timidă dar am știut că trebuie, și am găsit mereu modalitatea de a mă adresa mereu diferitelor categorii de oameni, pe înțelesul lor, așa încât să am siguranța că informația ajunge la ei, că și-o însușesc”, a spus comisarul Monica Manolache.
Trei ani de experiență printre fete, tineri și copii traficați, și față în față cu racolatorii
Comisarul Monica Manolache și-a câștigat notorietatea, respectul și admirația unui județ întreg și nu numai, în 15 ani și ceva de muncă asiduă. Åži-a construit o carieră prin derularea activităților de prevenire și combatere a criminalității, însă cu siguranță, tenacitatea, inteligența, tactul și cunoștințele sale ar fi fost bazele unei cariere de succes în orice alt sector al poliției. Absolventă a Facultății de Drept, a unui curs postuniversitar în specializarea științe penale – criminalistică și cu un master în științe penale, comisarul Monica Manolache
a și lucrat în alte compartimente. ,,După angajare am lucrat câteva luni la Serviciul Cabinet pe Educație și Tradiție din cadrul IPJ Vrancea, apoi, trei ani la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate – combaterea traficului de persoane. Era nevoie de o femeie ofițer acolo, care să poată discuta cu victima altfel decât bărbații, căreia aceasta să i se poată destăinui altfel decât unui bărbat”, explică. Åži au fost trei ani în care a dobândit noi cunoștințe, esențiale în munca de prevenție ce a urmat. ,,În cei trei ani în care am lucrat pe traficul de persoane am fost pusă în tot felul de situații. Am vorbit cu tinere traficate, cu racolatori, cu copii și tineri deveniți victime ale traficului. Am înțeles că victima poate deveni dependentă de racolator, am fost pusă în situația de a apăra familia când, spre exemplu, o tânără căsătorită și cu copil acasă, care a fost traficată și apoi revenită acasă, m-a rugat să păstrez confidențialitatea față de soțul ei care nu știa nimic. Am văzut că fetele care ajung să fie traficate sunt atrase de banii care li se promit că îi vor câștiga peste graniță, dar și inconștiența și lipsa educației. Pe atunci nu se pleca doar cu buletinul, dar racolatorii le făceau pașaport, le promiteau locuri de muncă cinstite, le duceau la coafor, la manichiură înainte de plecare și astfel, le încântau. Iar când ajungeau acolo constatau că au fost duse pentru altceva… Unele dintre ele deveneau la rândul lor racolatoare. Căutau fete din medii sărace, dar nu numai, pe care le încântau câștigurile mari și obținute în timp scurt. Se mai racola și prin anunțuri date la Mica Publicitate. A fost descoperit astfel un angajator care promitea locuri de muncă dar care practic făcea trafic. Am ajuns și la o familie bună din oraș care habar n-avea că, dorind să-și ajute un prieten care zicea că are nevoie de o baby-sitter, i-a rugat să îi găsească și să îi trimită fete. Au aflat ulterior că de fapt, prietenul cerea tinere pentru cu totul altceva”, a spus comisar Monica Manolache, povestind totodată despre o rețea care racola tineri din Vrancea, sub motivul că le facilitează studii în străinătate, sau le asigură locuri de muncă potrivite cu vârsta lor. ,,Când ajungeau acolo, aceștia erau puși la cerșit, sau obligați să fure. Erau copii și tineri neglijați de părinți, tineri din familii fără posibilități materiale dar și tineri pe care i-au corupt anturajele din care făceau parte. Nu știu de ce li se pare părinților că e suficient să le asigure copiilor totul în ce privește nevoile materiale. Am observat că părinții nu mai discută cu copiii lor, nu-i mai supraveghează, nu le mai acordă suficientă atenție. Iar în aceste condiții, este foarte posibil ca la un moment dat, copiii să devină victime”, a atras atenția comisarul Monica Manolache.
Nu spune nicio clipă cât de solicitanți au fost acei ani și la câte pericole a fost și este expus oricine lucrează la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate – combaterea traficului de persoane. Spune doar, cu discreție, că după acești trei ani, o anumită întâmplare și instinctul au adus-o la ,,un moment în care am decis să plec, ca să-mi protejez copilul, familia”.
Notorietate, respect și admirație câștigate în 12 ani de muncă asiduă
Cu toată experiența practică dobândită cât a lucrat pe traficul de persoane, comisarul Monica Manolache a plecat la Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul IPJ Vrancea, pe care îl coordonează de 12 ani și pe care l-a făcut cunoscut, prin activitățile derulate neobosit, unui județ întreg și nu numai! ,,Experiența câștigată la traficul de persoane mi-a folosit foarte mult, pentru că am știut în amănunt ce i se poate întâmpla unui om, și cum poate deveni victimă, așa că am putut explica în cadrul acțiunilor noastre în comunitate, cu exemple concrete. Nu doar că astfel, lucrurile sunt înțelese mai ușor, ci determină oamenii să fie mai atenți cu anturajele pe care le au”, spune Monica Manolache. Mărturisește că toate acestea n-ar fi fost posibile fără colegii ei, fără munca de echipă care n-a întârziat să-și arate roadele. Iar reușita n-ar fi fost cu adevărat reușită, fără ca acțiunile să fie desfășurate efectiv în mijlocul oamenilor. Åži-au fost, de-a lungul timpului, zeci și zeci de mii de oameni!
Pentru cei ce se întreabă ce înseamnă activitatea de prevenire a criminalității, comisarul Monica Manolache spune că aceasta constă în toate măsurile menite să reducă sau să contribuie la reducerea criminalității, a prejudiciilor cauzate de aceasta și a sentimentului de insecuritate a cetățenilor. Polițiștii fac acest lucru fie prin împiedicarea directă a activității infracționale, fie prin politici de intervenții destinate reducerii potențialului ciminogen și cauzelor criminalității. Se urmărește, astfel, să se reducă numărul infracțiunilor și al participanților la săvârșirea acestora, să se diminueze riscul de victimizare și a consecințelor încălcării legii dar și să crească încrederea populației în poliție și să se asigure un climat de siguranță public.
Comisarul Monica Manolache și colegii săi au înțeles că toate aceste obiective nu pot fi atinse doar prin pliante sau apariții în mass-media, ci prin întâlniri față în față cu oamenii. ,,Pur și simplu nu pot să stau numai în birou! Îmi place să ies, să merg să mă întâlnesc cu oamenii, să iau contact cu ei. Åži astfel, am ajuns în mai toate instituțiile publice, unitățile de învățământ, comunități, biblioteci, Penitenciar, tabere, biserici… Am încheiat parteneriate cu acestea și cu organizații non-guvernamentale, cum ar fi Crucea Roșie Vrancea, la care am fost voluntar și în comitetul căreia am fost membru timp de opt ani. Am găsit peste tot deschidere și interes real, și la rândul meu am învățat multe lucruri. Ajungând în centrele DGASPC Vrancea și în Centrele de Educație Incluzivă am învățat să prețuiesc faptul că am un copil sănătos, normal… În comunitățile de romi am observat că sunt mult mai uniți decît oamenii din alte comunități. Am încercat să le explic cât de mult înseamnă educația și să-i conving să-și lase copiii să facă școală. Tot în aceste comunități am mers în bisericile lor unde am fost foarte bine primiți, și unde ni s-au pus întrebări și am răspuns la toate curiozitățile pe care le aveau. În unitățile de învățământ activitățile au fost și sunt mult diversificate. Aici nu mi s-a întâmplat niciodată să nu fim ascultați cu mult interes. Copiii sunt documentați, sunt care îmi spun că vor să se facă polițiști, întreabă despre această profesie. Cu prilejul acestor întâlniri am cunoscut tineri care au fost victime ale unei rețele de socializare, care au fost șantajați… Unii dintre copiii odată elevi au devenit acum adulți și sunt plăcut surprinsă când mă trezesc pe stradă că mă salută, mă întreabă ce mai fac și își amintesc de discuțiile noastre … „, povestește comisarul Monica Manolache. Spune că, împreună cu colegii ei a început să facă acțiuni de prevenire și în Biserici, mai ales în comunitățile cu potențial infracțional mai ridicat. Au fost în fabricile de confecții unde au purtat discuții cu precădere pe tema combaterii violenței în familie, au mers în școlile postliceale, au derulat activități în Cluburile de vacanță ale Bibliotecii județene, în tabăra de la Gălăciuc, la Penitenciar și în multe alte locuri din mediul rural, unde oamenii au pus foarte multe întrebări cu privire la cum să facă să prevină să devină victime, în diverse situații. ,,Oamenii sunt foarte receptivi. Încerc să le explic că din păcate, nu-ți trebuie mult ca să devii o victimă și le explic cum să facă să prevină acest lucru. Am observat că sunt mulți oameni care mă percep ca pe o persoană care chiar înțelege, și profită de acțiunile noastre ca să îmi spună de problemele lor. În cei 12 ani, profesional am avut ocazia să lucrez cu marea majoritate a instituțiilor din oraș, să întâlnesc foarte multe categorii de oameni și chiar mi-a prins bine, pentru că și eu, la rândul meu, am învățat foarte multe lucruri”, a mărturisit comisarul de poliție Monica Manolache.
O iubire pentru veșnicie
Dar ce e dincolo…? Dincolo de pasiunea depusă în munca ei, dincolo de tăvălugul cotidian, dincolo de oamenii care o înconjoară în acțiunile derulate și dincolo de uniforma de polițist pe care o dezbracă seara, pentru ca s-o îmbrace din nou, cu drag și la fel de impecabilă, următoarea zi? Ce e dincolo de privirea caldă, de zâmbetul atât de frumos prin discreția lui… ,,În viață am avut lucruri care au venit și m-au găsit pregătită, dar și lucruri care m-au luat pe nepregătite…”, spune, timid.
Iar cea mai cruntă întâmplare care a luat-o pe nepregătite a fost aceea a morții soțului său, tot polițist la IPJ Vrancea, într-un accident cumplit, acum mulți ani. ,,Eu l-am dus la serviciu seara, iar dimineața am primit un telefon în care am fost anunțată fără menajamente, că a murit. Băiatul nostru avea doar patru ani… Acum are 21. Este student la Drept, în București. El a fost locomotiva mea, motivația mea! Este înalt, frumos, rebel. Îi plac motocicletele, îi place să cânte la tobe, ceea ce a moștenit de la tatăl lui. E pasionat de fotografie (asta de la mine a luat-o), e autodidact… e un copil minunat! Totuși, nici eu, nici el nu cred că am depășit încă de perioada de doliu. L-am crescut singură, dar am avut lângă mine familia mea: frații mei, pe mama, pe tata care m-au ajutat mereu.
Nu m-am gândit niciodată că aș putea să mă recăsătoresc, nu m-am văzut nicio clipă alături de altcineva. Åži uneori cred că, poate, n-a fost întâmplător că în cei cinci ani și jumătate cât am fost împreună cu soțul meu, am făcut foarte multe lucruri, atât de multe cât alții nu le fac într-o viață! Am ridicat o casă pe care acum aproape am finalizat-o, și fiul meu m-a convins să mă mut în ea. Am cununat, am botezat, am plantat copaci… A fost foarte greu după, m-am întrebat de ce mi s-a întâmplat așa ceva tocmai mie, de ce tocmai el a murit atât de tânăr… Dar un preot mi-a răspuns la un moment dat la această întrebare. Mi-a explicat că ,,atâta timp cât nu știm când ne naștem, nu știm nici când murim”, și este un adevăr, nu-i așa…?”, spune, zâmbind cu tristețe nedisimulată în priviri.
Femeia comisar de poliție îndrăgostită de trandafiri și pictura Ebru
La 46 de ani, cu o carieră de succes indiscutabilă, construită zi după zi prin muncă neobosită și pasiune, comisarul de poliție Monica Manolache spune că găsește mereu resurse interioare pentru celelalte pasiuni ale ei. Puțini știu că Monica Manolache are o grădină de trandafiri și că ar face carieră, dacă ar vrea neapărat, și în Ikebana. ,,Cred că am 100 de trandafiri, toți plantați și îngrijiți de mine. Îmi place să fac buchete cu ei și să le ofer cu mare drag. Multe din persoanele care le primesc cred că sunt luate de la florărie, și sunt uimite când le spun că eu sunt cea care le-a aranjat. Am în grădina mea flori pentru toate sezoanele! E oaza mea de relaxare”, mărturisește.
Îi plac foarte mult călătoriile în natură, în special la munte și este de părere că ,,România este foarte frumoasă, are locuri atât de minunate pe care oamenii nici nu bănuiesc că există, și preferă să plece în străinătate. Åži eu am călătorit în străinătate dar parcă mai mult îmi place aici, la noi”. Îi place mult să gătească, iar cel norocos este băiatul ei student, căruia îi trimite săptămânal pachete cu bunătăți, la București. Åži mai iubește să-și înfrumusețeze locuința cumpărând obiecte pentru casă.
Iar din anul 2010, de când s-a întâlnit cu pictura Ebru în Turcia, unde a fost cu un proiect, a rămas îndrăgostită de această artă. ,,Profesoara mea de pictură Ebru se numește Nilgun Azșecik Cevik, care m-a învățat și m-a încurajat. Am avut chiar și o expoziție acolo, în Turcia, la vremea respectivă. Aș vrea tare mult să mă ocup de aceasta mai mult, chiar am de gând să procur materialele necesare și să continui. Se mai numește «pictură pe apă» dar nu este pe apă, ci pe un fel de rășină lichidă care se pune într-o tăviță. Deasupra se pun picături de culoare care se modelează cu un fel de ace și astfel, se formează un tablou. Este extraordinar de frumos!”, spune cu entuziasm, Monica Manolache.
,,Simt că sunt respectată, iubită. Chiar simt!”
După ce ați citit despre toate acestea, spune-ți și voi, n-am dreptate? Să scrii despre Monica Manolache – femeia, mama, comisarul de poliție, artistul Monica Manolache, este, fără îndoială, o mare provocare! Sunt convinsă că n-am putut cuprinde în cuvinte toată activitatea și personalitatea acestei femei minunate, care reușește să facă la superlativ, tot ceea ce își propune! Îmi spune că experiența căpătată ca polițist a adus și transformări în sufletul ei, determinând-o să fie ,,mult mai atentă cu persoanele din jurul meu, cu anturajele pe care le-a avut fiul meu. M-a determinat să observ mai bine oamenii din preajma mea, ba chiar am încercat să fac prevenire și acasă, cu prietenii, cu familia, cu toată lumea din jurul meu. Am observat că nu rețin nume, dar memoria vizuală nu mă înșală niciodată. Îmi prețuiesc și îmi respect colegii, și mă gândesc la toți cei cu care am lucrat. Mulți dintre ei au ieșit la pensie, alții nu mai sunt în viață. Îi respect pe toți și nu am făcut niciodată diferențe între agenți de poliție și ofițeri, pentru mine a fost și rămâne importantă calitatea de om. Åži să știți că simt că sunt la rândul meu respectată, și la serviciu și peste tot pe unde mă duc. Simt că sunt iubită. Chiar simt!”, a spus comisarul de poliție Monica Manolache. O femeie delicată, frumoasă, sensibilă și curajoasă căreia Dumnezeu i-a hărăzit aripi care să protejeze, și cu care să nu înceteze să zboare!
FLASH INTERVIU
Cartea de pe noptieră: „Psihologia oamenilor fericiți”
Barbatul ideal: Corect, loial, deștept, drăguț, manierat
Copiii: Sănătos, bun, talentat, frumos, manierat, corect cu el și cu semenii. Locomotiva vieții mele!
Politica: Apolitică
Vacanța: Munte, țară, străinătate, mare
Filme/seriale/emisiuni: Societate, divertisment
Frumusețe: Naturalețe
Putere: De convingere
Televiziune/Radio, Ziare, Internet: Toate, în limita timpului.
