Consumul ridicat de antibiotice a făcut din România una dintre țările europene cu cele mai mari rate de rezistență a bacteriilor la tratament. Rezistența la antibiotice a fost catalogată în cadrul unei reuniuni a ONU ca fiind „cel mai mare și urgent factor de risc global care necesită atenție internațională și națională”. Șefa secției Boli Infecțioase a Spitalului Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani, medic primar boli infecțioase, dr. Mădălina Vasilache, avertizează că atât prescrierile abuzive, cât și folosirea irațională a antibioticelor, a dus la apariția a două fenomene alarmante. „A crescut numărul de prescrieri abuzive și de folosire irațională a antibioticelor, ceea ce a determinat două fenomene alarmante și anume: 1) Apariția de specii sau de tulpini bacteriene cu rezistență dobândită față de antibioticele uzuale și 2) Creșterea de reacții adverse, rezultând o nouă patologie iatrogenă (boală care este produsă de medic sau de medicamente – n.r.) postantibiotico-terapie. Cel mai nou exemplu este diareea cu clostidrium. Apar multe astfel de cazuri, din cauza folosirii de antibiotice unde, de cele mai multe ori, nu era cazul să le folosim. Noi aici, în secția de boli infecțioase, suntem o secție care folosim antibiotice, pentru că tratăm infecții bacteriene. Nu știu dacă unul, din 20-30 de pacienți, face o infecție cu clostridium post antibiotico-terapie. Cei care fac sunt cei cu diabet, cu insuficiență cardiacă, cu neoplasme. Pacienții care vin din afară, din ambulator și au diaree cu clostidrium, sunt cazurile care au primit antibiotic nejustificat”, precizează dr. Vasilache.
„La unii doctori febra egal infecție bacteriană, ceea ce este total greșit”
Românii se află în topul consumatorilor de antibiotice la nivel european. Potrivit ORS (Observatorul Român de Sănătate), românii consumă extrem de multe antibiotice, care favorizează apariția bacteriilor rezistente la tratament. Adeseori pacienții sau familiile lor exercită presiuni asupra farmacistului sau medicului pentru eliberarea unui antibiotic chiar și când folosirea acestuia nu este justificată medical. Antibioticele nu scad febra și nu au efect în cazul răcelilor și infecțiilor respiratorii. Medicii și farmaciștii prescriu uneori inutil antibiotice în contextul unei medicine defensive la baza căreia stă nu binele pacientului, ci evitarea cu orice preț a unei situații culpabile pentru cadrul medical. „Pentru o simplă viroză, medicii prescriu antibiotic. Total greșit. Antibioticul nu scade febra, nu alungă răceala. Cum putem să folosim rațional antibioticele? Prin evitarea unor erori frecvent întâlnite în practica medicală. Una dintre erorile des întâlnite este lipsa diagnosticului clinic. Nu vreau să cred că nu știm să punem un diagnostic clinic. La unii doctori febra egal infecție bacteriană, ceea ce este total greșit. 50% din infecții sunt de cauză nonbacteriană și anume: viruși, fungi, paraziți. 10% din febre nu sunt de cauze infecțioasă, pot fi neoplazii, colagenoze, abcese (nu au cauză infecțioasă care trebuie să se rezolve cu antibiotic)”, afirmă dr. Vasilache.
„A murit o fetiță cu gripă complicată. Primise antibiotice pentru orice răceală. Ne-am uitat la ea cum moare”
La originea răspândirii rezistenței bacteriilor este utilizarea irațională a antibioticelor și transmiterea bacteriilor rezistente între oameni. „O altă eroare este nefolosirea sau interpretarea greșită a datelor de laborator. Aici vorbim despre medicii de spital. Medicul de spital vede bolnavul, îi recoltează analizele și are rezultatele în câteva ore. Tind să cred că sunt medici care nici măcar nu se uită pe aceste analize, altfel nu pot să înțeleg de ce se dai antibiotic, când analizele indică o infecție virală. Îmi pare rău că o spun, dar medicii pediatri fac frecvent această greșeală cu acești copii, care folosesc abuziv antibiotice de când se nasc. Vor deveni niște adulți rezistenți la antibiotice. În epidemia de gripă de acum 2-3 ani a murit o fetiță cu gripă complicată, pneumonie cu stafilococ, pentru că stafilococul ei era rezistent la toate antibioticele existente în spital. De ce? Pentru că primise antibiotice de-a lungul vieții pentru orice răceală. Ne-am uitat la ea cum moare”.
„Găsim un stafilococ în nas, doctorul recomandă antibiotic. Greșit! Pediatrii dau gentamicină în amigdalite. Greșit!”
Administrarea irațională a antibioticelor duce la perturbarea florei, ucigând și ceea ce este normal în organism. „Altă eroare sunt indicațiile nejustificate. Adică tratăm o colonizare cu bacterii, ca pe o infecție. Greșit! Noi suntem plini de microbi, în nas, în faringe, pe piele, în general în cavități deschise sau semideschise. Găsim un stafilococ în nas, doctorul recomandă antibiotic. Greșit. Nu tratăm colonizarea. Se dă antibiotic în supurații colectate, de exemplu un furuncul, un abces, care se poate rezolva foarte ușor prin manevre simple chirurgicale, fără antibiotic pe cale generală. O altă eroare este alegerea greșită a antibioticului sau a asocierilor de antibiotice. Medicii recomandă antibiotic pentru infecțiile bacteriene, dar nu se uită dacă acesta pătrunde în focarul de infecție, dacă are indicații la bolnavul respectiv. Pediatrii dau gentamicină în amigdalite. Greșit! Nu merge pe amigdalite, ea merge în infecții urinare. Sunt atâtea antibiotice fără reacții adverse, care pot fi administrate în amigdalite, de ce să mă duc pe unul cu reacții adverse, de evitat la copil?”.
„În angina streptococică antibioticul de elecție este penicilina, iar doctorii recomandă cefalosporine de generația a III-a”
Cu cât este mai mare consumul de antibiotice cu atât crește mai mult nivelul rezistenței bacteriene la antibiotice. Pentru a limita creșterea rezistenței la antibiotice, Organizația Mondială a Sănătății recomandă: folosirea antibioticelor numai la recomandarea medicului, urmarea modului de administrare prescris de medic, să nu se folosească antibioticele care au rămas neconsumate, să nu se ofere antibiotice altcuiva, prevenirea posibilelor infecții cu bacterii prin spălarea mâinilor, pregătirea mâncării în condiții de igienă, vaccinarea și evitarea contactului cu persoane infectate. „O altă eroare des întâlnită: se dă tratament pe timp scurt și nu vindecă infecția. Cel mai clar exemplu este infecția streptococică și anume amigdalita cu streptococ. Se tratează 10 zile cu penicilină. Am văzut tratamente de cinci zile, trei zile, bolnavul nu mai face febră și oprește tratamentul, uneori la recomandarea medicului. Nu mai spun că în angina streptococică antibioticul de elecție este penicilina, iar doctorii recomandă cefalosporine de generația a III-a… Când copilul ăla face o meningită, o pneumonie, ce-i mai dau? Utilizarea abuzivă a antibioticelor în scop profilactic este o altă eroare. Antibioticul nu este vaccin, nu face profilaxia infecției, nu previne. Ne spălăm bine pe mâini la orice manevră și nu dăm antibiotic pentru că am pus o sondă urinară în condiții neindicate și bănuim că s-ar putea să-i fi introdus pacientului un microb și atunci îl asigurăm cu antibiotic! Apoi mai este și prescrierea de antibiotic la solicitarea pacientului. Dacă îți susții diagnosticul și ai încredere în diagnosticul pe care l-ai pus, nu dai antibiotic la cerere. Îți este frică? Recurgi la un prieten, la un laborator. Laboratorul îți spune clar ce este”.
„Tot ce avem cu clostidrium (pacienți – n.r.) vin din secțiile Urologie și Ortopedie în ultimul timp”
În 2015, România a înregistrat un consum de antibiotice de 33.3 DDD*/1000 de locuitori pe zi (față de 31.16 DDD/1000 loc./zi în 2014), al doilea cel mai ridicat din Europa, după Grecia. *(doze zilnice definite). În Europa, zeci de mii de oameni își pierd viața anual ca urmare a infecțiilor produse de bacterii multirezistente la antibiotice. „Județul nostru este printre primele consumatoare de antibiotice din România. Această infecție cu clostidrium a crescut foarte mult. Nu vom mai avea antibiotice cu care să tratăm infecțiile grave. De o perioadă nu s-au mai descoperit antibiotice noi. S-ar putea ca la un momentdat să nu mai avem cu ce să tratăm bolnavii. Este un fenomen destul de alarmant. Medicii pediatri și medicii de familie sunt cei care prescriu cel mai des antibiotic. Probabil de frică sau din lipsa unui diagnostic clinic. De asemenea, unii medici chirurgi, unii urologi, ortopezi, pe principiul să fie acolo și fiindcă nu au lucrat steril. Tot ce avem cu clostidrium (pacienți – n.r.) vin din secțiile Urologie și Ortopedie în ultimul timp. Eu când am învățat medicina am avut un profesor care ne-a spus: doctorul trebuie să citească în fiecare zi cărți de medicină, pentru că în fiecare zi apar noutăți. Trebuie citit zilnic, noțiunile medicale trebuie actualizate zilnic. Nu trebuie să ne fie rușine să ne recunoaștem greșelile, să învățăm din greșeli și să punem un diagnostic clinic corect. De fiecare dată când scriem un antibiotic pe o rețetă, să ne gândim de două ori. Ar mai fi și problema pacientului care-și cumpără singur antibiotic din farmacii. Din farmacii pot să te duci să-ți cumperi o vitamină, în nici un caz antibiotic. Farmacistul nu este în măsură să prescrie antibiotic”, conchide dr. Mădălina Vasilache, medic șef secție Boli Infecțioase- Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani.
