GALERIE FOTO : EXCLUSIVITATE Reportaj din sala de operație: Despre medici care repară oasele pacienților și asistente care îi ajută

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați visat vreodată să asistați la o intervenție chirurgicală de mare complexitate, dar nu în calitate de pacienți. Eu am visat și visul meu a devenit realitate. Miercuri dimineață, la ora 10 și un pic.
Aproape de spital, ortopedul Ciprian Bârgu mă sună și chiar mă ceartă un pic pentru că sunt în întârziere de câteva minute. Acest lucru îmi spune multe despre modul în care conduce unitatea și echipa cu care intră în sala de operație. În nici trei minute intru în curtea Spitalului Adjud și alerg către secția de Ortopedie, unde medicul ortoped și managerul Ciprian Bârgu mă așteaptă. Îmi place ce văd pe holurile spitalului și-mi place că e o unitate sanitară îngrijită, bine gospodărită.
„Înainte de a intra în sală trebuie să vă explic puțin despre ceea ce urmează să vedeți”, îmi spune medicul în timp ce-mi deschide ușa biroului. „Facem acest gen de intervenție cam de două ori de pe săptămână. Pacientul de astăzi, în vârstă de 60 de ani, suferă de coxartroză secundară mai veche, care deja i-a provocat impotență funcțională, deja nu mai poate să meargă. Artroplastia șoldului este o intervenție chirurgicală în care se reconstruiește articulația. Osul defect se înlocuiește cu implanturi metalice biocompatibile cu țesutul uman și practic în felul ăsta se redă funcționalitatea articulației. Scopul operației este atât de îndepărtare a durerilor, dar și de creare a unei articulații funcționale, pentru că una este să ai un os degradat în care mișcările sunt aproape anulate și alta este să ai o articulație (și aici mă refer la proteză) cu care să poți să faci aproape orice mișcare. Proteza de șold a avut o evoluție fulminantă, inițial această intervenție a fost de tip monobloc, în care atât tija femurală cât și capul femural făceau corp comun, adică erau o singură componentă și din acest tip de proteză face parte denumita proteză Austin Moore, care se mai folosește și în zilele noastre. Artoplastia presupune îndepărtarea cartilajului distrus atât de pe acetabul cât și de pe capul femural. În funcțiile de tipul de proteză sunt înlocuite ambele componente, respectiv se folosește cupa și tija femurală atunci când vorbim despre proteza totală, sau se înlocuiște doar capul femural și vorbim de proteză monobloc, practic proteza cu tot cu cap va veni în lungul diafizei femurale. Protezele pot fi din oțel, inox, titan. În funcție de tipul protezei, pot determina în timp la nivelul contactului dintre metal și cartilajul din acetabul apariția unui fenomoen de cotiloidită, adică o reacție din partea organismului care necesită extracția protezei și înlocuirea cu o altă proteză totală. De la caz la caz, operațiile de înlocuire pot să apară în 2-3 ani, sau 5-10 ani, în funcție de cum suportă organismul ficărui pacient”, îmi spune doctorul.

„Pentru tinerii dornici de mobilitate pot apărea complicații”
 
„Proteza este cel mai bine suportată la pacienții de peste 60 de ani. Pentru tinerii care sunt mai dornici de mobilitate pot apărea și complicații cu deplasarea protezei, luxații, fracturi, etc. Protezele de tip monobloc se fixează în interiorul femurului prin presiune, sau există fixare cu ciment, sau proteze totale necimentate. Protezele totale cimentate fixează componentele prin ciment. Pentru fixarea acestor proteze se pregătește o alezare atât a acetabulului cât și femurului, se îndepărtează practic cartilajul distrus și apoi componentele se fixează fie cu ciment, fie prin înșurubare, sau batere. Perioada de reafacere ține foarte mult de pacient și de statusul biologic preoperator, după aproximativ o lună, o lună și jumătate persoana poate să se deplaseze foarte bine, iar la 6 luni de zile de la operație aproape că uită că a fost operată. Există o serie de indicații pentru aceste intervenții, iar acestea ar fi afecțiunile traumatice, fracturi de col femural, de diafiză, de acetabul sau afecțiunile de tip degenerativ. Una dintre contraindicațiile importante pentru acest tip de intervenție ar fi infecția locală sau generalizată cu stafilococ auriu. Intervenția este una complexă și ea poate dura de la 30 de minute până la 3-4 ore. Cea de astăzi este o proteză totală cimentată, în care ambele componente sunt fixate cu ciment și va dura în jur de două ore”, a adăugat medicul Ciprian Bârgu.
Îmi prezintă apoi rapid secția de ortopedie și traumatologie a spitalului și ne grăbim către sala de operație unde pacientul, un bărbat de 60 de ani, împreună cu echipa operatorie ne aștepta. Medicul anestezist, veteranul echipei, ne ia în primire și ne însoțește către cele cinci femei asistente care așteaptă în sala de operație să facă ce știu ele mai bine: să îmbunătățească calitatea vieții oricărui pacient ce ajunge pe mâinile lor.
Intrăm în blocul operator și doctorul își îmbracă rapid echipamentul. Eu mi-am pierdut emoțiile undeva pe holul spitalului și în timp ce-mi închei halatul îmi amintesc cât de înălțător e sentimentul de a putea face bine cuiva. De data asta doar asist, dar odată atins de microbul medicinei greu te mai poți abține să nu pui mâna pe o seringă sau o fiolă de ceva, atunci când în fața ta are loc un act medical.

Bisturiu, pensă, foarfecă…

Ajunși în sală fiecare își ocupă locul, dar nimeni nu mișcă nici un deget până când doctorul anestezist împreună cu asistenta sa nu se asigură că pacientul, deși conștient, nu-și mai simte partea inferioară a corpului. Cu meticulozitate, doctorul Bârgu și asistenta șefă își îmbrăcă halatele protectoare, în timp ce o altă asistentă pregătește piciorul pacientului pentru operația de proteză de șold, care-l va scuti pe acesta de cumplitele dureri cu care se lupta de aproape 10 ani.
Liniște deplină în sala de operație. Nu se aude decât foarte ușor pe fundal muzica veche a unui post de radio. Asistentele se înțeleg din priviri și nu aud vocea doctorului nici măcar o dată. Se apropie de pacient, curăță zona șoldului de substanța dezinfectantă, întinde mâna după bisturiu și taie. Întâi superficial, apoi tot mai profund, ajungând treptat la osul femural. Concomitent, asistenta principală cauterizează vasele de sânge pentru a evita hemoragia masivă. O venă scapă și țâșnește curajoasă pe halatul și viziera doctorului. Acesta nici nu clipește, și-și continuă traseul către osul bolnav, care va trebui îndepărtat și înlocuit cu o proteză care să-i redea mobilitatea pacientului.
Bisturiu, pensă, foarfecă, toate trec prin mâna doctorului, fără ca acesta să le ceară și mă uimește cum toată lumea știe ce are de făcut, fără să mai fie nevoie de cuvinte. La atingerea instrumentarului masiv, oasele pacientului scrâșnesc și scot sunete de descompunere și fărămițare. Sub forța cu care doctorul manevrează rapid daltele și ciocănelele, nimic nu poate rezista. Nu e timp de stat pe gânduri și toată lumea se mișcă rapid. Anestezistul și asistenta sa veghează la capul bolnavului, și-i verifică periodic funcțiile vitale. „Nimic nu trebuie să se modifice în timpul operației. Toate valorile trebuie să rămână ca înainte de începerea operației”, îmi șoptește medicul anestezist.

„Cam toți chirurgii ortopezi sunt mai lați în spate”

După câteva manevre, doctorul scoate capul femural din șoldul pacientului. Se pot vedea cu ochiul liber semnele suferinței și ale bolii pe acesta. Asistenta șefă montează pe rând niște capuri metalice cu orificii într-un dispozitiv electric cu care ortopedul curăță complet locul unde urmează să fie fixată proteza. Toate aceste manevre necesită forță fizică și încerc o glumă cu domnul doctor, pe care-l întreb cum se descurcă în situații din acestea un chirurg, care e mai slăbuț… „Cam toți chirurgii ortopezi sunt mai lați în spate”, îmi răspunde în același spirit de glumă.
Atmosfera se mai destinde și toți recunosc că au fost un pic cam încordați din cauza mea, dar că de obicei le place să glumească și să râdă împreună. Între timp doctorul termină de curățat, iar asistenta pregătește proteza și cimentul cu ajutorul căruia se va realiza fixarea. Pacientul nu simte nimic și din când în când îi mai răspunde doctorului anestezist, spunând că nu-i este frig. Anestezistul îl liniștește, și-i cere să nu se sperie când mai aude zgomote puternice, că e normal și că toate acestea îl vor ajuta să meargă din nou.
Se montează proteza. Preț de câteva minute nimeni nu face nimic, iar doctorul păstrează incizia într-o poziție care să favorizeze cimentarea totală a protezei. Din nou e vorba de forță fizică, iar doctorul stă neclintit, trăgând de dispozitivele care depărtează marginile inciziei. Șase minute… numără doctorul anestezist și parcă timpul a stat în loc. Asistentele s-au mai destins și acum le pot auzi glasurile. Glumesc între ele, și-și văd în continuare de treabă. Curăță, strâng și se pregătesc de partea a doua a operației: plasarea protezei din lungul diafizei femurale. Acum parcă timpul zboară mai repede. Vorbim și glumim unii cu alții, iar ei se bucură că nu am leșinat. Nici nu aveam de gând. Câți oameni leșină când își trăiesc visele?

Intervenția chirurgicală de proteză de șold se încheie cu succes

Doctorul lucrează și nici nu știu când mă trezesc că-l văd cusând. Îmi explică faptul că firele de piele vor trebui scoase și că pacientul va putea merge în două săptămâni. În această perioadă de două săptămâni de internare, pacientul va începe și recuperarea cu ajutorul kinetoterapeutului. După două ore și un pic, exact cum preconiza dr. Bârgu, intervenția chirurgicală de proteză de șold se încheie cu succes. Ne scoatem toți măștile și zâmbim. În sfârșit pot să văd chipurile asistentelor și să citesc pe ele relaxarea. Pacientul este pregătit și mutat la Terapie Intensivă.
Facem cunoștință și aflu că am avut bucuria de a fi alături de echipa doctorului ortoped Ciprian Bârgu, formată din asistentă șefă pe Ortopedie Lăcrămioara Manuela Banarie, care lucrează alături de domnul doctor de 12 ani, dar care se ocupă și de problemele sufletești ale oamenilor, având un cabinet individual de psihologie, asistenta medicală la Blocul Operator Cristina Avram, care s-a alăturat echipei de trei ani, Doina Grigoriu infirmieră, asistentă ATI Lenuța Miron și anestezist medic primar Romuald Sorogailă. Le mulțumesc tuturor pentru bucuria de a mă lăsa să le stau alături!
La spitalul Adjud pacienții cu probleme ale sistemului osteoarticular pot merge cu încredere și pot beneficia de intervenții de tip artroscopic, reconstrucție artoscopică, reconstrucție artroscopică de ligament încrucișat anterior, menisectomii artrostopice, protezare de genunchi, protezare de șold (cu antecedente și fără antecedente), traumatologie-osteosinteză.