Copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale (CES) din familii, înscriși în învățământul de masă sau special, au o serie de drepturi, în conformitate cu prevederile articolului 129, aliniat 7 din Legea nr. 272/2004 republicată, și articolul 51, aliniat 2 din Legea nr. 1/2011. Este vorba de acordarea unor sume de bani, în cuantumul stabilit prin HG nr. 904/2014 și care, până în acest moment, nu s-au acordat decât copiilor și tinerilor cu CES aflați în sistemul de protecție socială.
Astfel, potrivit actelor normative amintite mai sus, copiii și tinerii cu CES au dreptul la: alocație de hrană în cuantum de 12 lei/zi, pentru copii cu vârsta între 0-3 ani, și 16,6 lei/zi pentru copii și tineri cu vârsta între 3-26 ani; îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, transport, materiale cultural-sportive, pentru care statul acordă: 366 lei/an pentru copiii cu vârste între 0-3 ani inclusiv, 498 lei/an pentru copiii cu vârste între 3-7 ani inclusiv, 611 lei/an pentru copiii cu vârste între 7-14 ani inclusiv, 754 lei/an pentru adolescenți cu vârste între 14-18 ani inclusiv și 844 lei/an pentru tineri cu vârste cuprinse între 18-26 ani inclusiv.
Pentru obținerea acestor drepturi, părinții sau reprezentanții legali trebuie să depună o cerere în acest sens la instituția de învățământ la care este înscris copilul/ tânărul cu cerințe educaționale speciale, la care se vor anexa: certificatul de încadrare în grad de handicap; certificatul de orientare școlară; declarație pe propria răspundere.
Potrivit informării trimise la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) Vrancea, cererea trebuie completată în două exemplare (sau xeroxată), astfel încât cea pe care va fi trecut numărul de înregistrare să rămână solicitantului. „Foarte important: nu vă lăsați induși în eroare de prevederile articolului 1 din HG nr. 904/2014 unde se face referire doar la copii aflați în sistemul de protecție socială. La finalul actului normativ există o prevedere suplimentară: «Se aplică și copiilor și tinerilor cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv celor școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 51 aliniat (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare» și «Se aplică și copiilor din creșe și alte unități de educație timpurie»”, se precizează în materialul pus la dispoziție de reprezentanți ai CJRAE.
Alte drepturi ale copiilor cu CES
Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, copiii, elevii și tinerii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă beneficiază de suport educațional prin cadre didactice de sprijin și itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educațional se face de către CJRAE și se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educației. „Copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de la domiciliu, beneficiază de asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei și încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecția copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul DGASPC-urilor județene”, prevede Legea educației naționale.
De asemenea, potrivit actului normativ amintit, pentru copiii, elevii și tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilități sunt nedeplasabili, se organizează școlarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată.
Prea multe cadre didactice nu știu cum să facă față copiilor cu CES
Cu toate că legile prevăd drepturi pentru copiii cu CES, iar integrarea acestora în școlile de masă este considerată cea mai importantă formă de integrare, o garanție pentru acceptarea socială de mai târziu, realitatea este că politicile de incluziune sunt încă departe de a avea succesul scontat la nivelul unităților școlare. Cei care știu cel mai bine acest lucru sunt părinții ai căror copii au ADHD, Sindrom Down, autism sau dizabilități diverse și care frecventează școli de masă.
O mamă a unui copil cu ADHD, în vârstă de 13 ani, elev în clasa a VI-a la o școală din Focșani, a dorit să împărtășească, sub protecția anonimatului, din ce se întâmpla de fapt cu copilul ei la cursuri. „Copilului i se spune mereu că e obraznic, că e needucat, deși le-am explicat că e diagnosticat cu ADHD. Un astfel de copil nu se poate concentra mult timp asupra unui singur lucru, nu poate sta locului. L-au tot mutat din bancă, în ședințe mi se spunea că disturbă ora mereu și mereu. Mie nu mi se pare normal ca situația copilului meu și a oricărui alt copil să fie dezbătută de față cu alți părinți. Iar probleme vin și de la aceștia. Părinții își instigă pur și simplu copiii să se poarte urât cu copii ca al meu. Acești părinți nu înțeleg de ce copiii aceștia trebuie să stea lângă copiii lor, nu sunt educați cu privire la copiii cu CES, au impresia că se vor molipsi și copiii lor. Nu se informează, fac scandal, solicită mutarea copilului lor în altă clasă… Nu pricep că acești copii trebuie înțeleși, iar primul care trebuie să facă asta, să fie mediator, și liant, și exemplu, este tocmai învățătorul, profesorul! În primul rând cadrele didactice trebuie să fie informate, profesorii trebuie instruiți de psihologi pentru fiecare tip de afecțiune în parte, să fie îndrumați cum să reacționeze, cum să facă față, cum să fie deschiși, cum să înțeleagă că acești copii nu au o boală molipsitoare sau mortală și că pot fi cu adevărat integrați!”, a povestit mama copilului cu ADHD.
Ea a explicat că nici părinții celorlalți copii și nici cadrele didactice nu știu cât de stricte sunt tratamentele medicale pentru cei cu ADHD și ce efecte devastatoare au, unul dintre acestea fiind depresia severă. „La sfârșitul clasei a II-a ne spunea că noi nu-l iubim, că nu-l înțelegem, ne întreba de ce s-a născut… Pe când în străinătate se merge foarte mult pe tratamentele alternative, se dau medicamente aleopate și se fac terapii psihologice. Părinții celorlalți copii nu știu că nu poți să ridici tonul la un astfel de copil, că trebuie să te porți cu el ca și cu un glob de cristal… Chiar dacă în timp manifestările s-au mai estompat, chiar dacă este foarte inteligent, cu rezultate foarte bune la școală, tot nu reușește mereu să se concentreze, să copieze tot de pe tablă. Dar și-a dat seama că trebuie să lupte cu el însuși ca să reușească, și se străduiește mult! Dar știu ceilalți părinți toate astea?”, a arătat mama copilului cu ADHD, mărturisind că de multe ori acesta a simțit că este tratat altfel la școală de către învățătoare și copii și a suferit. „Când a mai crescut, i-am explicat că el însuși trebuie să se concentreze, de exemplu când fac cu el lecțiile acasă. Se străduia, dar la un moment dat spunea că nu mai poate. Alteori se interiorizează, dar noi îl încurajăm mereu…”, a mai spus mama respectivă.
„Trebuie schimbat sistemul de învățământ!”
Părinți ai copiilor cu CES ce frecventează școli de masă au explicat că există metode de a lucra cu aceștia, dar sunt prea puține cadre didactice care își dau interesul să le și cunoască și să le și aplice. „Cadrele didactice ar trebui să facă unele cursuri ca să știe cum să lucreze la clasă cu acești copii. Pentru că dacă tu, ca învățător, ca diriginte, ca profesor la clasă te porți urât și marginalizezi, ce pretenții mai poți avea de la ceilalți copii și de la părinții lor? În SUA, copii cu ADHD, cu Down, cu autism ajung să aibă afaceri de succes, sunt actori, au meserii pe care le practică pentru că pe tot parcursul vieții sunt sprijiniți. Aici, în sistemul nostru de învățământ, aud doar vorbe de genul: ești prost, nu ești în stare de nimic. Nouă tot timpul ni s-a spus, de exemplu, în privința copilului «aveți brânză bună în burduf de câine». La noi, întâi se evidențiază greșelile, de abia apoi se amintesc părțile bune ale copiilor… Sistemul nostru de învățământ este greșit, parcă ar fi înțepenit! Nimeni nu-ți canalizează copilul spre ce are înclinație… Cadrele didactice trebuie să se aplece cu mai multă atenție asupra copiilor cu CES, dar adevărul e că e și greu pentru că în majoritatea claselor sunt 28 de copii, materie multă și nu e timp ca profesorul să se aplece asupra fiecăruia. Iar în aceste condiții, dacă și profesorul are o atitudine negativă față de copilul cu CES, acesta va fi marginalizat de toți!”, a spus părintele unui alt copil cu CES.
Elevă cu Sindrom Asperger, dată exemplu negativ de învățătoare
Nu cu multă vreme în urmă, ne-a ajuns la urechi o întâmplare nefericită, care a venit să confirme cele povestite de părinții de mai sus. O fetiță cu Sindrom Asperger a fost dată exemplu negativ de către învățătoare în cadrul unei ședințe cu părinții. S-a auzit chiar că aceasta ar fi și filmat-o, ca să arate tuturor cu ce se confruntă ea la clasă. Firesc, mama copilei s-a înfuriat, a ieșit scandal, a venit poliția…
Nu știm cum s-a încheiat acest episod inuman, însă faptul că s-a petrecut dovedește clar că sunt cadre didactice care nu pot să se descurce, și pesemne nici nu vor să învețe și nici nu cer ajutor specializat, pentru a se plia pe nevoile copilului cu CES pe care-l are la clasă. „Înființarea unor școli în care să fie incluși toți copiii cu CES nu e o soluție! Nu e normal să fie așa, pentru că mulți sunt chiar foarte inteligenți! Pentru cei cu retard grav da, dar pentru ceilalți nu se poate așa ceva. Sunt și părinți care nu vor să accepte diagnosticul copilului lor, și-l chinuie. Sunt alții, ca noi, care am fost cu ei la medici, la psihiatri, la psihologi și i-am diagnosticat tocmai pentru binele lor. Suntem mulți și luptăm foarte greu pentru recuperarea și integrarea copiilor noștri, dar nu se poate fără o atitudine pozitivă și la școală”, a spus un părinte.
Așadar, dincolo de drepturile scrise în legi, copiii cu CES și părinții lor se confruntă cu situații în care n-am vrea să fim niciunul dintre noi, ceilalți. Toate aceste probleme reale și multe altele au fost evidențiate și explicate într-un studiu realizat în urmă cu câțiva ani de către UNICEF și Institutul de Științe ale Educației, studiu ce poate fi citit de oricine AICI.
