Plăvaie este unul dintre soiurile vechi autohtone, care se regăsește astăzi îndeosebi în Podgoriile Odobești și, în măsură mai mică, la Panciu, notează Mihai Macici în volumul ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”. În trecut, acest soi era întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova, dar cu precădere în cele din sud. La Panciu, Plăvaie ocupa aproape jumătate din suprafața podgoriei și i se mai spunea Plăvană. De asemenea, era cultivat pe suprafețe mari și în podgoria Odobești, alături de soiul Galbenă, împreună cu care înconjura, practic, ținutul Vrancei, menționează I. Pușcă în cartea ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”.
Din cele două soiuri, Plăvaie și Galbenă de Odobești, se obțin astăzi vinuri ușoare, seci, vioaie, care potolesc setea, producând o senzație gustativă foarte plăcută. Sunt vinuri slab alcoolice și este preferabil să fie consumate ca vinuri tinere, în primul lor an de viață. De asemenea, datorită acestor caracteristici, sunt recomandate și pentru consumul în sezonul estival. La fel ca și Galbena, Plăvaie se încadrează în acele vinuri a căror notă de prospețime și fructuozitate le dă o anumită atracție, menționează acad. Valeriu Cotea, în volumul ”Podgoriile și vinurile României”. Soiul Plăvaie a avut numeroase sinonime, printre care Plăvană, Bălană, Bălaia, Bălaie, Poamă plăvaie, fiind menționat și în Ampelografia franceză (1901-1910), cu denumirea Plăvană. Este cultivat și în alte țări, cum ar fi Ucraina, Kazahstan, Kârgâzstan, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Ungaria, Austria, Bulgaria.
Plăvaie este un soi foarte viguros, lăstarii săi crescând cu peste 3 m într-un an vegetativ. Dă producții mari de struguri, ajungându-se uneori chiar până la aproximativ 40.000 kg la hectar. Strugurii sunt de formă cilindrică sau cilindro-conică, sunt ușor aripați și compacți, astfel încât, la maturare, boabele ajung să se preseze între ele. Boabele sunt de culoare alb-verzui, iar pe partea expusă la soare, verzi-gălbui, cu numeroase puncte ruginii și sunt acoperite cu o pruină densă. Ajung la maturare în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie, uneori chiar la începutul lui octombrie. Vinurile de Plăvaie sunt de culoare galben-verzui, sunt seci, au o tărie alcoolică de 9-10% vol. și aciditatea destul de ridicată. De asemenea, au o aromă discretă și un gust plăcut.
La fel ca soiul Galbenă, și Plăvaia constituie o bună materie primă pentru obținerea distilatelor învechite de vin, cunoscutele vinarsuri. Vinul de Plăvaie este recomandat a fi consumat la începutul mesei, dar se armonizează foarte bine și cu aperitivele, cu brânzeturile proaspete românești, cu saramura de pește, dar și cu friptura de pasăre la grătar. Radu Anton Roman îl recomandă, în cartea ”Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (1998), pentru a însoți preparate culinare precum cârnații de Pleșcoi, cârnații oltenești, ghiudemul, salamul de Sibiu și ghiveciul măcelăresc.
