Undeva departe, foarte departe de noi, orășenii, departe chiar și de centrul comunei Dumitrești, o fetiță și un băiețel de 11, respectiv 8 ani, împreună cu părinții lor, sunt obligați să locuiască într-o casă pe jumătate dărâmată, de sub care fuge pământul, la propriu! Sărmanii se gândesc cu disperare că la orice ploaie mai serioasă, întreaga lor locuință, situată și așa în pustietate, o va lua la vale odată cu fâșiile de pământ care fug continuu de sub ea. Pur și simplu acolo, în cătunul Trestia, satul Motnău, comuna Dumitrești, pământul nu mai stă locului, iar bieții locuitori, atâția câți mai sunt, nu pot decât să se roage la bunul Dumnezeu și să se agațe de speranța că locuințele lor nu se vor prăbuși complet peste ei… Pentru că nu vor să moară îngropați sub dărâmături, Dănuț și Caludia Baciu, împreună cu copiii lor, Laurențiu și Nicoleta, au cerut cu disperare ajutor autorităților, așa încât să primească teren în altă parte, pe care să-și poată ridica o casă. Strigătul lor a rămas, însă, fără răspuns, dosarul lor aflându-se de un an de zile la primăria Dumbrăveni. Săraci lipiți, bieții oameni nu se mai simt în stare să ia singuri viața de la capăt, după ce au investit tot ce-au avut în construirea locuinței dărâmate. Dacă doriți să-i ajutați, puteți contacta direct familia la numărul de telefon 0736.595.807 sau puteți dona în contul deschis la CEC Bank SA unitatea Focșani, în lei pe numele Baciu Dănuț: RO 89CECEVR1608RON0630872.
Spre capătul pământului, într-acolo ni s-a părut că ne îndreptăm ca să dăm răspuns chemării lui Dănuț Baciu, tatăl celor doi copii aflați în pericol de a fi îngropați sub dărâmăturile propriei case. Am lăsat mașina la marginea drumului devenit impracticabil și am luat-o la pas către locul căutat, pe cărăruia ce șerpuiește prin fâneața înaltă, multicoloră, legănată când mai tare când mai duios de șoaptele moleșite ale vântului…
Pe acea cărăruie, zi de zi, pe orice vreme și în orice anotimp, cei doi copii s-au dus, conștiincioși, la școală. Au urcat și au coborât poteca, iar când apele au pus iar pământurile pe goană și când albia pârâiașului ce putea fi sărit cu piciorul a devenit o ditamai râpa, tatăl lor, Dănuț, a construit peste ea o punte din scânduri… O punte lungă de aproximativ trei metri, cu o lățime de circa 50 de centimetri, fără bare de protecție pe care odată ajuns, îți trebuie curaj, nu glumă, ca s-o treci! Orice mică dezechilibrare a omului aflat pe ea ar putea provoca o tragedie, așa că fără nicio îndoială, doar îngerașul lor păzitor i-a ferit pe fetița de 11 ani și frățiorul ei de 8 ani de vreo nenorocire! Iar de la periculoasa punte încă mai este de mers în sus, tot mai în sus, printre pruni înconjurați de ierburi înflorite, înalte, până să ajungi la platoul pe care se află, încă într-o verticalitate relativă, modesta casă a familiei Baciu.
Și-ți tragi sufletul după urcuș și dai roată ochii peste întinderile împădurite în mijlocul cărora fragila locuință, privită din față, pare stabilă. Și aproape că-i invidiezi pe locatarii ei pentru liniștea spartă doar de câte-o boare de vânt, pentru frumusețea miraculoasă a peisajului, pentru aerul curat care le umple plămânii, pentru viața lor simplă, înfrățită doar cu natura… O fericire imposibilă pentru noi, orășenii… O fericire din păcate iluzorie și pentru ei, cei doi părinți și copiii lor. Pentru că pământul ce risipește acea frumusețe tăcută, uneori geme, pocnește și o ia, cu vuiet îngrozitor, la vale… Și atât de puternică-i este fuga, atât de devastatoare, încât pământul a îngropat fânețe, case, grajduri, a întors copaci cu rădăcinile în sus, a transformat dealuri în râpe și râpele-n dealuri, iar casele care-au mai rămas, unele cu pereți înclinați nefiresc, brăzdați de crăpături, parcă tremură de frica următoarelor ploi ce vor provoca următoarele alunecări…
Casa frățiorilor din Trestia este una dintre acestea. Doar că ea nu este doar înclinată, nu are doar pereții crăpați, ci este de-a dreptul surpată pe jumătate. Odaia în care până acum un an dormeau, se jucau, își făceau lecțiile cei doi copii nu mai are podea. Temelia a fugit odată cu pământul de sub ea, așa încât sub această cameră și sub cea în care funcționează bucătăria se cască o groapă de aproape un metru. Doar o minune mai ține în picioare, adunați de tavan, pereții. Însă orice altă alunecare poate provoca un real dezastru.
„Casa asta se dărâmă. Au luat-o razna pământurile!”
Laurențiu, băiețelul de opt ani al lui Dănuț Baciu, ne arată că acum poate să intre în casă… pe sub casă! Poate intra direct în odaia lui direct pe sub ziduri. Iar odată ajuns în aceasta, ne arată, cu tristețe, unde era locul paturilor, unde era biroul, unde-și ținea cărțile, jucăriile, ne arată dulapul cu uși rupte acum, în care-și ținea hăinuțele… Pereții încă mai poartă urmele copilăriei lor între ei – mici desene făcute cu creioane colorate. Iar fereastra largă, odată acoperită de perdele, acum se cască goală, fără geamuri, către splendidele depărtări împădurite – rama nefirească a unui tablou cu-n peisaj de vis. Din când în când, băiețelul își așează brațele pe pervaz, își culcă apoi căpșorul pe ele și visează, visează, visează la o casă în care să fie din nou fericiți… „Când a alunecat pământul am auzit un vuiet și un cutremurat… Și ne-a fost frică, tare frică”, își amintește copilul.
Tatăl lui, Dănuț, povestește însă cu mare necaz despre nenorocirea care s-a abătut asupra casei și familiei lui. „De 12 ani, de când m-am căsătorit, numai în casa asta am băgat toți banii. Am muncit pe brânci pe unde am putut ca să ridic două camere, un hol și-o bucătărie și când am zis că-i gata, s-a întâmplat nenorocirea. Înainte ne descurcam, am avut o Dacie Papuc cu care mai făceam cărăușie, aveam vițel, porc, creșteam păsări… Copiii învață bine, ce să zic… Eram mulțumiți, trăiam cum trăiește toată lumea aici. Dar anul trecut, în martie, când s-au topit zăpezile, a început să se fisureze pământul. Am sunat la primărie la Dumitrești să vină să vadă, dar a trecut o săptămână, două și nu au venit… Apoi, la scut timp s-a lăsat pământul în jos tare, ne-am speriat, am sunat la 112, au venit de la Situații de Urgență, de la Focșani, o comisie. Au venit cu primarul Dogaru. Apoi a mai venit o comisie de la București, i-au zis primarului că nu mai putem locui aici, să ne dea pământ în altă parte. Primăria noastră a zis că n-are pământ în comună și atunci cei de la comisie i-au spus să meargă la Prefectură, la Consiliul Județean, și să ceară teren de la altă primărie. Anul trecut, în octombrie, ne-a anunțat că a obținut teren la Dumbrăveni. Am dus acolo toate actele, dosarul, dar degeaba. Nici până în ziua de azi nu ne-a dat teren. Și acum, când m-am dus să întreb care e situația, când m-am dus să cer dosarul, să mă duc în audiență eu la Prefectură și la Consiliul Județean, mi-au zis că să nu mă mai duc nicăieri, să-l las acolo că-l bagă în ședință de Consiliu Local. Așa că am așteptat, dar tot degeaba!”, a explicat bărbatul.
Omul se teme foarte tare că se apropie din nou sezonul ploilor, că va rămâne efectiv pe drumuri cu toată familia și cere, disperat, ajutor autorităților și oamenilor care ar avea omenia să-l ajute. „Eu nu am bani să-mi cumpăr singur teren și să-mi ridic și altă casă și nu știu cât mai crede Primăria Dumbrăveni că mai putem locui așa… Am încercat să opresc casa să cadă și am băgat un chituc într-un colț, sub temelie, un metru și optzeci de centimetri în pământ. Am crezut că pot opri așa, ca să nu mai fugă, dar după cum se poate vedea, tot a fugit pământul cu un metru… Este foarte clar, casa asta se dărâmă… Au luat-o razna pământurile. Nici drum nu mai este, s-a surpat, de a trebuit să fac cărarea și puntea peste pârâu…”, a mai spus Dănuț.
Prin lumea largă, în căutarea norocului pierdut
După ce l-a lovit nenorocirea, tatăl celor doi copii n-a stat cu mâinile în sân și a încercat în fel și chip să câștige prin munca lui banii necesari strămutării pe cont propriu. Și-a vândut mașina, vaca, porcul ca să aibă banii necesari plecării în Anglia dar… „Ghinion… De abia după o lună jumate am găsit ceva de muncă, la un român care până la urmă mi-a dat țeapă. În noiembrie anul trecut mi-a dat 150 de lire bani de drum să plec acasă și mi-a promis că îmi trimite 1600 de lire cât îmi datora. Vorbeam cu el pe Facebook, apoi m-a blocat și am înțeles că s-au dus și banii mei…. Apoi, în martie am plecat în Grecia. Nici acolo n-am avut noroc, am făcut în trei luni doar 800 de euro… Acum, vă spun sincer că nu știu ce să ne mai facem. S-au dărâmat toate, fâneață, în curând cade de tot și casa… Nu am unde să duc lucrurile câte le mai avem și noi… M-am interesat prin alte comune, case de cumpărat sunt, dar de unde să iau eu 100-200 de milioane (lei vechi – n.r.) și să mă mut pe cont propriu? Nu înțeleg de ce nu ne repartizează primăria din Dumbrăveni și nouă, mai repede un lot, că vine toamna, iarna, și noi nu avem casă. Copiii trebuie să meargă și ei la școală… E foarte greu… Niciodată nu ne-am gândit că o să ajungem în situația asta, eram mulțumiți cu ce aveam. Dar cum să punem noi stavilă pământului? Că aici toate pământurile fug, nimic nu va mai rămâne întreg…”, a spus, cu deznădejde, Dănuț.
O casă pentru o familie sinistrată
Poate că cineva din județul nostru are o casă în care cei doi sărmani frățiori, împreună cu copiii lor, ar putea locui. Sau poate că printre vrâncenii cititori ai cotidianului nostru sunt și oameni generoși care i-ar putea ajuta cu bani, materiale de construcții sau alte lucruri atât de necesare într-o gospodărie.
Extrem de îngrijorați pentru soarta lor, cei doi copii și mai ales părinții lor privesc cu deznădejde spre viitor. Ei știu că, în curând, casa li se va face una cu pământul și n-au unde să se ducă. Speranțele li se îndreaptă spre ajutorul pe care l-au cerut insistent autorităților. Dar și spre omenia celor mulți și simpli, cetățeni ai acestui județ, care i-ar putea scoate din necaz.
Familia Baciu poate fi contactată de cei care doresc să le întindă o mână de ajutor, la numărul de telefon 0736.595.807.
