,,Vocație si destin” se numește lucrarea scrisă de Valeriu Anghel și Alexandru Deșliu din care am aflat că profesorul Gheorghiță Geană a fost laureat cu Premiul I și Diploma de Onoare la concursul pentru The New Encyclopaedia Britannica și nominalizat de International Biographical Centre din Cambridge pentru includerea în 2000 de savanți ai secolului XX și 2000 de intelectuali ai secolului XX și pentru titlul de Om internațional al anului 2000 – 2001.
Nu știam acest lucru, așa cum probabil nu mulți din orașul nostru cunosc. Credeam că știu totul despre el doar din calitatea dumnealui de coordonator al colectivului de antropologi de la Institutul de Antropologie al Academiei Române, așa cum știam că este profesor de antropologie culturală și socială la Facultatea de Filosofie a Universității din București.
Deși plecat de atât timp din Vrancea lui iubită, sunt 25 de ani de când profesorul Gheorghiță Geană vine in fiecare an în mijlocul toamnei la Focșani și Soveja, la „Zilele Simion Mehedinți”, pentru a cinsti memoria înaintașului sovejean, mare om de cultură.
Nu este trist domnul profesor pentru că face acest lucru alături de prea puțini vrânceni pentru că, în fond, nu bifarea unui număr de participanți contează ci intensitatea sentimentului de recunoștință și dragostea profundă față de Vrancea, așa cum nu contează nici toată lungimea drumului de la București până la Soveja, efortul drumului pălind pur și simplu pe lângă strălucirea mestecenilor de lângă mormântul lui Simion Mehedinți.
La fel este și cu încercarea de a-l prezenta pe profesorul Gheorghiță Geană. Orice încercare a noastră în acest sens pălește pe lângă simplitatea directă cu care occidentalii i-au recunoscut meritele. Este păcatul nostru al românilor să nu putem aprecia la justa lui valoare pe unul dintre noi, în lipsa confirmării valorii lui de către străinătate. Este dureros iar dacă nu am interpreta acest păcat într-o cheie de smerenie structurală a acestui popor, ar fi de-a dreptul insuportabil.
Însă în înălțimea gândirii subțiri, aceste lucruri nu contează. De aceea niciodată un român ca profesorul Gheorghiță Geană nu va fi deranjat de calea complicată pe care trebuie să o parcurgă concitadinii lui pentru a-i recunoaste vreun merit. Este ca și cum artistul popular care a compus Miorița s-ar fi oprit brusc în timp ce făurea cuvintele eterne ale poeziei și ar fi întrebat preocupat auditoriul dacă îi apreciază valoarea.
Cum însă cultura este, așa cum spunea parintele Rafail Noica, fiul marelui filosof Constantin Noica, ceea ce cultivi, putem spune – fără să îndrăznim prea mult – că noi vrâncenii, prin profesorul Gheorghiță Geană, am cultivat o postată de veșnicie. Åži, cum atât de frumos spunea în continuare ieromonahul citat, marea atenție pe care o reclamă cultura derivă din faptul că ceea ce cultivi aceea și devii, concluzia silogismului este clară: prin Gheorghiță Geană, cultura vrânceană devine crâmpei de veșnicie cusut alături de Miorița.
Mă întorc de unde am plecat și spun cu modestie că puțini dintre noi focșănenii cunoaștem studiile minunate de antropologie pe care profesorul Gheorghiță Geană le-a realizat în județele Vrancea, Alba și Năsăud, așa cum și mai puțini dintre noi am citit lucrarea domniei sale ,,Antropologia Culturală” scrisă în trei săptămâni pe prispa casei părintești de la Soveja în timp ce, tainic, războiul de țesut al mamei sale, ducea departe în veșnicie firul Ariadnei care îl întorcea ușor pe autor către înaintașii săi, autori ei inșiși ai creațiilor populare eterne.
Sfârșesc prin a vă ruga să o luați ca pe un joc ori ca pe-o invitație, dar încercați să vă întoarceți pe firul ființei noastre de vrânceni nu până la Miorița, nu până la autorul ei, ci mult mai aproape lângă noi, la profesorul Gheorghiță Geană. Åži e atât de simplu să facem asta doar ascultându-l, precum odinioară nepoții ascultau poveștile bătrânilor lor înțelepți.
În postmodernism întelepții coboară greu în cetate, însă în cazul nostru, dragostea pentru vrâncenii lui l-a convins pe domnul profesor să vină să ne vorbească joi, 11 iunie 2015 la Teatrul Maior Gheorghe Pastia, ora 17.
Vă așteptăm cu drag. Poate așa înțelegem mai multe despre noi.
Ana Vrânceanu
