Medicul Cătălin Groza, specialist în planificare familială și sexologie, ne-a acordat în exclusivitate un interviu în care veți găsi subiecte sensibile și foarte interesante. Singurul sexolog „între Iași și București”, focșăneanul Cătălin Groza este absolvent de „Cuza” și se mândrește cu fiica sa Oana, fostă „șefă de promoție la Cuza”. Medicul vorbește despre problemele sexuale ale vrâncenilor, despre dezvoltarea precoce a copiilor și adolescenților, insistând asupra necesității educației sexuale.
Reporter: Unde v-ați născut și unde ați făcut studiile?
Medicul Cătălin Groza: M-am născut la Mărășești în 1962, iar în 1972 am venit la Focșani, am urmat liceul Cuza și apoi Facultatea de Medicină de la București.
Rep.: De ce ați ales să dați la Medicină?
C.G.: Nu am avut încotro. Părinții mei erau medici, bunica din partea tatălui era asistentă medicală. Asta am văzut în familie, asta mi-am dorit să fac.
Rep.: Ce specializări aveau părinții dumneavoastră?
C.G.: Tata era chirurg, mama era pediatru, aici la Focșani. Practic, toată copilăria mea am petrecut-o în spital. În studenție am lucrat pe chirurgie foarte mult, dar și în Stagiatură, și mi-a plăcut viața de spital.
Rep.: Ce amintiri aveți din perioada studenției?
C.G.: Toată studenția a fost frumoasă. Colegii, plimbările cu motoreta, că am avut o motoretă, Suzy o chema, marca Mobra, cu care mă plimbam peste tot. Em am luat admiterea la Iași, dar m-am mutat la București din diverse motive, dar și pentru a-mi cumpăra o motoretă. Bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, mi-a dat bani și mi-am cumpărat această motoretă. Pe care am avut-o toată facultatea, dar și apoi.
Rep.:După ce ați terminat facultatea, unde ați fost repartizat?
C.G.: Aici în Focșani. Am terminat în 1988, am lucrat până în 1990 la spital, pentru că am făcut Stagiatura. Mama și tata erau aici, dar eu am ales să fac chirurgie. Apoi, am plecat la Răcoasa, unde am fost medic generalist, timp de 2 ani. În 1992 m-am hotărât să intru în planificare familială. Aceasta este o competență, care s-a făcut pe parcurs. Am lucrat un an la Panciu, iar din 1993 sunt aici, la Spitalul din Focșani.
Rep.: La câțiva ani după Revoluție, cum priveau vrâncenii planificarea familială?
C.G.: Era ceva nou, asta m-a și atras. Am fost două săptămâni în Anglia la niște cursuri, am avut foarte multă susținere de pe programe, pentru că planificarea familială întră în programul de ocrotire a mamei și copilului. Am primit mobilier, materiale, cursuri și mi-a plăcut. Dar vrâncenii erau foarte reticenți, ca și acum, de altfel.
Rep.: Vă mai aduceți aminte primul caz?
C.G.: Primul caz nu mi-l amintesc, dar știu că eram foarte speriat când am lucrat prima dată, ca la orice început. Am avut parte de o asistentă foarte bună la Panciu, doamna Oancea,, care m-a ajutat foarte mult și, mai ales, am avut parte de susținerea colegei mele, doamna doctor Moise Felicia, care lucra deja la Cabinetul Premarital. Am colaborat foarte bine cu dumneaei. Eu am competență în planificare familală și, ulterior, am luat și un atestat în sexologie.
Rep.: Ce v-a determinat să luați un atestat în sexologie medicală?
C.G.: M-au determinat cazurile multe de disfuncții sexuale. Am început cursurile pentru sexologie în 2000, cred. Cursurile le-am făcut la Iași, la clinica de Endocrinologie, unde am avut onoarea să-l cunosc pe domnul doctor Zbranca, părintele sexologiei în România. Un om deosebit, Dumnzeu să-l ierte! În acea perioadă apăruse Viagra, existau variante de tratament a disfuncției sexuale. Eu fiind la cabinet de planificare familială și eliberam certificate prenupțiale, veneau foarte multe cupluri, care veneau și mai apoi cu probleme de infertilitate, disfuncții sexuale, frigiditate, iar eu am simțit că trebuie să îi ajut și de aceea mi-am luat atestatul în sexologie medicală.
Rep.: În acea vreme, erau vrâncenii reticenți să apeleze la sexolog?
C.G.: Ca și acum. Din păcate, da. Totul pornește de la educația sanitară, mai ales educația sexuală a populației. Nu suntem noi un caz mai deosebit, și în Occident se discută foarte puțin despre sexologie. Eu, de când am venit în Focșani, am încercat să intru pe la școli, licee, și fiind focșănean și cuzist am crezut că o să am suportul foștilor colegi care lucrau în învățământ, dar nu a fost așa. Din păcate, chiar și acum după 20 și ceva de ani de la Revoluție, această problemă este privită cu reticență, se merge pe ideea „să lăsăm tinerii să facă carte, nu să facă sex”. Acest lucru nu este adevărat, noi, sexologii, nu îi învățăm să facă sex, ci cum să facă sex, pentru că ei oricum o fac. Ei oricum își pun niște îmtrebări la vârsta aceasta, este normal. Este perioada de adolescență, furtuna hormonală, și e normal să-și pună întrebări, iar răspunsuri tot găsesc, dar găsesc răspunsuri greșite. Din aceste cauze se ajunge la avorturi la 13-14 ani, la copii abandonați prin maternități, pruncucideri și așa mai departe. Adolescentele nu știu ce se întâmplă cu ele. Problemele lor încep de la părinți și cadre didactice. Am fost de multe ori și la Inspectoratul Școlar. Nu am fost refuzat, dar nici invitat, iar eu nu pot merge neinvitat în școli
Rep.: Dumneavoastră ați făcut și psihosexologie?
C.G.: Da, în cadrul pregătirii pentru sexologie, am făcut și modul de psihosexologie.
Rep.: Cum este psihologia de dormitor?
C.G.: Este foarte delicată. Ceea ce trebuie să înțeleagă cuplurile este că sexul e o afacere de cuplu. De fiecare dată când apare o disfuncției sexuală, atât de o parte, cât și de cealaltă, amandouă parțile sunt implicate. De multe ori vin bărbați cu disfuncții erectile și consideră că e doar problema lor și trebuie să o rezolve singuri. Nu se poate așa ceva. Fără suportul partenerei este foarte greu de rezolvat, chiar și cu medicamentele de ultimă generație pentru tratarea disfuncțiilor, singuri nu pot rezolva aceste probleme. La femei este mai dificil. Tratamentul disfuncțiilor sexuale este mai greu, pentru că a face sex pentru femei este diferit față de a face sex pentru bărbați. La femei este o încărcătură psihologică mai mare.
Rep.: Cu ce probleme sexuale se confruntă femeile?
C.G.: Frigiditatea, care apare mai ales după vârsta de 40 de ani. Statistic, 60-70% dintre femei au primul orgasm adevărat după 35-40 de ani, iar atunci când ele se așteaptă să-și trăiască sexualitatea pe deplin, văd că nu se mai poate așa ceva. Căutând în istoricul lor vedem că, de cele mai multe ori, este vina debutului vieții sexuale, care se face într-un mod impropriu, ori printr-un viol, incest sau este urmat de o sarcină nedorită sau avort. Este mult de lucru, pentru că nu necesită tratament medicamentos ci consiliere psihologică. Pentru asta trebuie discutat, trebuie răbdare, iar lumea nu este pregătită pentru așa ceva, bani nu prea sunt, și atunci este mai dificil.
Rep.: Sexul este o limbă străină pentru vrânceni?
C.G.: Sexul este o limbă străină pentru multă lume, nu numai pentru vrânceni. Pentru că nu suntem învățați. Educația sexuală ar trebui să înceapă la 3 ani, copilul își conștientizează sexul, atunci își dă seama dacă este băiat sau fată. Multă lume înțelege educația sexuală că îi învățăm să facă sex. Total greșit. Noi îi învățăm igienă, despre menstruație. Pubertatea începe mult mai devreme acum, la fete la 9, 10 ani este normal să vină primul ciclu menstrual, spre deosebire de acum 20 de ani, când venea la 14-15 ani. Și asta din cauza alimentației, din cauza mai multor factori, iar fetele nu sunt pregătite pentru așa ceva. Astfel, se sperie sau rămân gravide. Vârsta medie de debut a vieții sexuale în România este de 11 ani, și atunci trebuie să ne pliem pe așa ceva, să venim în întâmpinarea lor.
Rep.: Ar trebui să fie o deschidere mai mare față de aceste subiecte din partea cadrelor didactice, dar și a părinților?
C.G.: Desigur. Este foarte bine că religia e în școli, e un lucru foarte bun, dar așa cum s-a introdus religia în programa școală, așa ar trebui să fie introduse și orele de educație sexuală. Orice în ziua de astăzi are conotație sexuală și atunci e normal ca tinerii să apeleze la așa ceva și ei caută tot felul de informații, iar dacă tot le caută, măcar să le primească pe cele corecte. Să îi învățăm cum se face corect. Mentalitatea trebuie să se schimbe din familie și din școală, dar pentru asta trebuie educați părinții și profesorii. Acum sunt atât de multe metode de contracepție, la noi la cabinet sunt gratis, totul e confidențial.
Rep.: Dumneavoastră sunteți singurul medic sexolog din Vrancea?
C.G.: Nu numai din Vrancea, între Iași și București, sunt singurul. Am colaborare cu clinici din București, le trimit cazuri, ei îmi trimit pacienți din zonă, dar foarte puțini, pentru că mai ales bărbații sunt foarte reticenți. Bărbații sunt foarte timizi. De multe ori, ei refuză să vină la cabinet pentru că este în policlinică, le e teamă să nu îi vadă cineva, deși este o problemă de sănătate, ca oricare alta. Femeile sunt mai deschise, ele chiar își programează partenerii sau soții la consultații pe probleme de disfuncții sexuale. Când le prescriu Viagra sunt foarte timizi. Preferă să-mi dea mie banii să le cumpăr din farmacie. Le e rușine să ceară așa ceva.
Rep.: Despre viața persoanlă ce ne puteți spune?
C.G.: Cea mai mare realizare a mea din toate timpurile este Oana, fiica mea. Are 21 de ani. Când eram eu în clasa a 12-a am avut o viziune că o să am o fată pe care o s-o cheme Oana și fix așa s-a întâmplat. Este studentă la Comunicare și Relații Publice la Universitate la București, a fost șefă de promoție la Cuza și a intrat prima la facultate.. Sunt foarte mândru de ea! Nu îi înțeleg pe cei care nu vor să aibă copii. Copiii sunt singurul lucru care rămâne după noi pe acest pământ. Este singura investiție care merită să fie făcută.
Rep.: Mi-ați spus că vă plac motoarele, chiar ați avut o motoretă. De unde această pasiune?
C.G.: Îmi plac foarte mult motoarele. Cred că am această pasiune de la tata, pentru că a mers și el foarte mult pe motocicletă, dar visul meu a fost să mă fac șofer de tir de cursă lungă. Asta mi-ar fi plăcut foarte mult. Îmi place mult să șofez, și mi se pare că a merge cu tirul pe distanțe foarte lungi, să dormi în tir, în parcare, să mănânci conserve, să te speli din bidon, să mergi la acele localuri de pe marginea șoselei, este minunat. Dacă nu mă făceam medic, clar mă făceam șofer de tir. Revenind la motoare, am avut-o pe Suzy în facultate, iar anul trecut l-am cumpărat pe Pedro, care este un scuter. Cu Pedro nu am apucat încă să merg, dar cu Suzy am mers foarte mult, am mers la munte, la mare. Foarte frumos, eram tânăr.
Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
C.G.: Mă concentrez asupra Oanei, să își facă o carieră, poate chiar să plece în străinătate. Eu asta îi recomand. Din păcate, da. Pentru că la noi în țară, la momentul actual, șansele pentru tineri sunt foarte reduse. Dacă ea pleacă afară, la pensie mă duc și eu după ea.
Rep.: Ce faceți în timpul liber?
C.G.: Citesc. Am redescoperit plăcerea cititului. Am început să citesc foarte multă metafizică, mă interesează metafizica. Nu știu de unde această pasiune, dar de 2 ani citesc metafizică, neuroștiințe, mă pregătesc să citesc Biblia. Încă nu sunt pregătit pentru așa ceva. Pentru a citi Biblia trebuie să fii pregătit. Sunt un om credincios, mă mai duc la biserică, țin post, mă mărturisesc și mă împărtășesc. Sunt un om cu credință în Dumnezeu.
Rep.: Dacă ați mulțumi cuiva pentru ceea ce sunteți astăzi, cui i-ați mulțumi?
C.G.: Lui Dumnezeu, mamei mele și Oanei. Am avut momente mai grele, iar fata a fost alături de mine, iar când îmi spune că este mâmdră de mine sau că mă iubește, pot să trec peste orice obstacol.
