Lansarea candidaturii lui Victor Ponta la prezidențiale în prezența a 70 de mii de susținători, sâmbătă, la București, e trezit multe (re)sentimente în sufletele tovarășilor comuniști de dreapta. Căci nu poți fi altfel decât comunist vopsit de dreapta dacă te pui să compari evenimentul social-democraților cu manifestările de dinainte de ’89 ori cu cele din Coreea de Nord. Asta pentru că cea mai la îndemână comparație, pentru orice om normal la cap, neîndoctrinat, neactivist al propagandei băsisto-udristo-macoveisto-iohanniste, este cea cu manifestările electorale din Statele Unite ale Americii, unde oamenii își arată sprijinul pentru un candidat sau altul prin manifestări care pornesc de la întâlniri la „căminul cultural” din fiecare orășel până la adunări pe stadioane.
La 28 august 2008, Barack Obama a ținut un discurs în fața a 84 de mii de susținători în Denver. În timpul discursului, vizionat de peste 38 de milioane de telespectatori din toată lumea, a acceptat nominalizarea partidului său la funcția de președinte al SUA și și-a prezentat programul politic. La 4 noiembrie 2008, Barack Obama l-a învins pe John McCain în alegerile generale, cu 365 electori față de 173 cât a obținut McCain și a devenit primul afro-american ales președinte al Statelor Unite. În discursul de după anunțarea rezultatelor, discurs ținut în fața a sute de mii de susținători adunați la Chicago, Obama a afirmat că „schimbarea a sosit în America”.
În 2012, Convenția Națională Democrată din SUA a avut loc în Charlotte, Carolina de Nord, ultima seară a evenimentului care a ținut trei zile fiind programată inițial pe un stadion cu 72.000 de locuri. Convenția a fost mutată ulterior, din cauza condițiilor meteorologice, într-o sală cu „doar” 20.000 de locuri. Obama a devenit primul președinte democrat după Franklin D. Roosevelt care a câștigat de două ori majoritatea votului popular. După realegerea sa el a declarat: „Astă seară ați votat pentru acțiune, nu pentru politica obișnuită. Ne-ați ales să ne concentrăm pe locurile voastre de muncă, nu pe ale noastre. Și în următoarele săptămâni și luni, voi întinde mâna pentru a colabora cu liderii ambelor partide.” Este ceea ce spune și Ponta de atâta vreme, arătând în toate declarațiile sale că România are nevoie de unitate, de colaborare intre președinte și premier, între Guvern și Parlament, între autoritățile publice centrale și cele județene și locale. Chiar la evenimentul de sâmbătă, Victor Ponta a vorbit despre Marea Unire, atât de necesară României după zece ani în care un așa -zis șef de stat a rupt țara, a dezbinat populația, opunând într-un delir nemaiîntâlnit de la Ceaușescu încoace (și de data asta comparația nu e doar evidentă, ci chiar stridentă), tineri și bătrâni, medici și pacienți, cetățeni și aleși, elevi și profesori.
Faptul că Elena Udrea, ministresa care a dat bani pentru terenuri de fotbal în pantă și parcuri în păduri, ori Monica Macovei, fost procuror comunist, îl atacă pe Victor Ponta cu comparații de genul celor prezentate mai sus, nu mă miră, în condițiile în care sunt și ele oleacă de candidate. Dar când văd niște ziariști cu pretenții apelând la același gen de comparații mi se pare degradant pentru ei și pentru meseria de ziarist. Åži dacă, să zicem, în spatele comparațiilor nu se află aparatul de propagandă generator de finanțe, ci chiar așa gândește ziaristul respectiv, atunci e cu atât mai grav, căci e clar că el însuși este un comunist spoit de dreapta, care arată spre Vest, dar se uită spre Est.
Cât despre acuzațiile că participanții ar fi fost plătiți…. Așa, și? Oamenii nu trebuiau să mănânce, să bea, să-și achite transportul? Eu nu știu dacă acei delegați au primit vreun ban, n-am fost acolo, dar chiar dacă au primit nu înțeleg ce e rău în asta. Repet: nu trebuia să li se dea oamenilor o diurnă? Bine, probabil că dacă ar fi zis vreun participant că nu li s-a dat niciun ban, că au murit de foame și de sete, ar fi sărit și atunci aparatul de propagandă să spună că de ce nu li s-a dat oamenilor nimic, să aibă și ei ce bea și ce mânca. Oricum ar fi fost, în orice condiții, comuniștii de dreapta ar fi sărit cu gura, ar fi făcut comparații absurde, doar ca să întineze un eveniment pe care ei n-ar fi în stare să-l organizeze nici în vis. Faptul că Ponta are susținere populară este o mare, o uriașă problemă pentru alde Udrea, Macovei ori Iohannis șase case, care au doar susținerea aparatului de propagandă.
