Astăzi vă propunem o nouă incursiune în trecut, de această dată în urmă cu aproape o sută de ani, în timpul Primului Război Mondial, pe plaiurile vrâncene, unde a avut loc o execuție care a rămas în istorie. Istoricul Florin Marian Dîrdală, de la Arhivele Naționale – filiala Vrancea, vorbește despre un anume Vasile Chilian, locuitor înstărit din satul Burca, comuna Vidra, în vârstă de aproximativ 50 de ani, care a văzut în ziua de 26 decembrie 1916 armatele germane ocupându-i satul și oprindu-și trupele și tehnica pe malul Putnei. Peste acest râu, la 400 – 500 de metri, s-a fixat frontul româno-rus.
Prin februarie 1917, Vasile Chilian a coalizat în jurul său un grup alcătuit din rude și prieteni din toate satele Vrancei ocupate de inamic și îi ajuta pe militarii români rămași în teritoriul ocupat și pe prizonierii evadați din lagărele nemțești să treacă pe ascuns linia frontului, dincolo, în Moldova. „În satul său, Vasile Chilian cunoștea perfect albia Putnei, cu fiecare tufăriș, cu fiecare hățiș și cărare prin cătinișuri, căci dincolo, lângă celălalt mal, pe o gârlă afluent a Putnei, avea chiar o moară. Începând de la Neculele din munții Buzăului, prin satele vrâncene de pe apa Zăbalei, a Nărujei și a Putnei, Chilian și-a întocmit repede o rețea de oameni credincioși care îndreptau spre casa lui din Burca în grupuri mici de 5-6 inși pe cei ce voiau să treacă în Moldova. Prin ei, Vasile Chilian trimitea Comandamentului Român și rapoarte privitoare la structura frontului german, mișcări de trupe, unitățile și locul depozitelor de muniții. Trecerile se făceau în nopțile fără lună și mai ales când în urma ploilor apele Putnei erau mai mari și atunci fugarii și mai ales cei ce știau să înoate treceau ușor, urmând firul apei de la un mal la celălat”, relatează istoricul Florin Dîrdală.
Dar într-o noapte, de la sfârșitul lunii mai 1917, un grup care pornise să treacă râul este descoperit de patrulele nemțești din cauza strigătelor involuntare ale unui fugar, care, neștiind să înoate, a țipat după ajutor. Patrulele germane au înconjurat repede locul și i-au forțat pe fugari să iasă din apă. Rapoartele lui Chilian se aflau la gâtul unuia dintre cei prinși, care, de frică, a uitat să le arunce, așa încât nemții au descoperit întreaga organizație complotistă a lui Vasile Chilian. Acesta și tot grupul său au fost arestați, au fost aduși la Focșani și judecați în zilele de 27-29 iulie 1917.
Vasile Chilian și încă patru dintre cei implicați au fost condamnați la moarte și au fost executați prin împușcare în data de 17 august (stil vechi), 30 august (stil nou) în poligonul Garnizoanei Focșani, fiind înmormântați în curtea regimentului 10. „Acest moment dramatic s-a petrecut în orașul nostru și a adus multă nefericire în inimile multor focșăneni și vrânceni. Condamnarea severă ce le-a fost atribuită a fost justificată conform părerii instanței și opiniei publice germane, dar a părut tare nedreaptă în ochii românilor, cârora doar victoriile armatei noastre le-au mai întărit moralul. Povestea cumplită și sacrificiul suprem al acestor martiri nu au fost inutile. La finele marelui război se împlinea un mare vis românesc: Deplina Unire a Provinciilor Românești”, conchide Florin Dîrdală.
Despre cunoscutul grup condus de Vasile Chilian s-a scris chiar și în presa din Germania.
Crucea lui Chilian, din bronz și piatră
În amintirea celor cinci eroi ai Vrancei condamnați și executați prin împușcare la Focșani de către comandamentul trupelor germane în august 1917, localnicii au ridicat la Vidra, în anul 1936, cu sprijinul prefectului Nicolae Săveanu, un monument al eroilor vrânceni din Primul Război Mondial (1916-1919). Partea din bronz a fost realizată de maestrul Zuliani Osvaldo, după proiectul arhitectului Francisk Hammel, iar postamentul din piatră cioplită a fost lucrat de meșterii pietrari din zona de munte a Vrancei. Cunoscut și sub denumirea de Crucea lui Chilian, monumentul este în formă de cruce din bronz, cu o înălțime de doi metri, fiind ridicat pe un postament din piatră, în formă de cub. La ceremonia dezvelirii monumentului au fost prezenți și au luat cuvântul personalități ale epocii: prim ministrul Gh. Tatarescu și ministrul de interne Ion Inculeț. Monumentul poate fi văzut și în zilele noastre, la intrare în comuna Vidra.
Pe teritoriul României, pedeapsa cu moartea a fost instituită oficial doar pe timp de război. Dar, în 1953, regimul comunist a considerat că poate fi aplicată și pe timp de pace, fiind introdusă prin decretul 202 și abrogată 37 de ani mai târziu, după Revoluție. Numărul celor condamnați în baza acestui decret a depășit cu puțin o sută de persoane.
