În doar trei luni, de la începutul acestui an, 274 de copii din județul nostru au ajuns în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea pentru că au fost abuzați, pentru că părinții lor i-au neglijat sau au fost părăsiți în maternitate, fie pentru că au fost găsiți pe stradă cerșind sau făcând fapte de delincvență. Cu alte cuvinte, specialiștii Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) au fost nevoiți să se deplaseze la câte aproximativ 91 de copii lunar, în fiecare dintre primele trei luni ale anului în curs. Cifrele sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât în spatele lor sunt suflete nevinovate, a căror primă lecție în viață a fost suferința și durerea provocată de violența, indiferența ori pur și simplu neputința celor ce i-au adus pe lume. Numărul copiilor abuzați și neglijați a crescut vertiginos anul acesta, dacă ținem cont că anul trecut, în primele cinci luni, se înregistraseră doar cu 10 cazuri mai multe decât în primul trimestru din 2014! Ceea ce este de asemenea alarmant, este faptul că au fost destule cazuri de copii care au ajuns în situații de risc din motive neimputabile părinților.
Aproximativ 63% dintre copii spun că sunt bătuți de părinți, însă doar 38% dintre aceștia recunosc acest lucru, în timp ce, la școală, 86 la sută dintre cei mici sunt certați de cadrele didactice, potrivit unui studiu realizat de Organizația „Salvați Copiii”. Conform aceluiași studiu, 20 la sută dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului. Totodată, arată cercetarea, 18 la sută dintre copii afirmă ca au fost bătuți acasă cu bățul sau cu nuiaua, 13 la sută spun că părinții au folosit cureaua, iar alte opt procente au menționat, în același context, lingura de lemn.
În ceea ce privește violența asupra copiilor în școli, frecvența comportamentelor de abuz emoțional și verbal pe care cadrele didactice le angajează în numele „metodei educaționale” este extrem de mare. Astfel, studiul arată că 86 la sută dintre copii sunt certați de cadre didactice atunci când greșesc, 33 la sută dintre cei mici sunt jigniți și etichetați la școală de cadre didactice, iar șapte la sută dintre copii afirmă că sunt bătuți de profesorii lor. De asemenea, 14 la sută dintre copiii romi afirmă că sunt bătuți de profesori, în timp ce doar șase procente dintre cei de etnie română afirmă același lucru.
Efectele acestor realități ale societății noastre se simt pregnant și în Vrancea, numărul copiilor care au ajuns în situații de risc în primul trimestru al anului în curs fiind îngrijorător de mare. Potrivit raportului întocmit la nivelul SIRU, pentru primele trei luni ale anului în curs, 274 de copii au avut, dintr-un motiv sau altul, nevoie de ajutor. „Serviciul de Interventie în Regim de Urgență a acordat servicii sociale primare și de specialitate pentru un număr total de 274 cazuri. Pentru 214 dintre acestea s-au acordat servicii de prevenire a separării copilului de familia sa. De asemenea, au fost 103 cazuri pentru care, în urma acordării de servicii sociale primare și de specialitate de către specialiștii echipei mobile, în colaborare cu reprezentanții autorităților locale de la domiciliul copiilor aflați în situații de risc, a fost prevenită separarea copilului de familia sa”, a declarat Anca Candrea, șef SIRU.
Specialiștii Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență au mai fost nevoiți să intervină în 89 de cazuri de delincvență juvenilă și devianță comportamentală – copil din stradă, respectivii copii fiind duși în Adăpostul Temporar pentru Copilul Delincvent și din Stradă (ATCDS). Servicii sociale de specialitate acordate copiilor care au săvârșit o faptă penală, dar nu raspund penal (Compartiment Supraveghere Specializată) au fost acordate în 35 cazuri, iar alți 54 de copii din stradă au necesitat servicii de specialitate pentru delincvența juvenilă. „În cadrul Centrului Educațional de zi, frecventat de 11 copii, sunt acordate servicii în vederea prevenirii fenomenului exploatării prin muncă și abandonului școlar. Totodată, în primul trimestru al anului în curs, la Centrul Maternal au beneficiat de servicii primare și de specialitate în vederea prevenirii separării copilului de mama sa, 11 copii”, a declarat Anca Candrea.
54 de părinți cu propunere de decădere din drepturile părintești
Pe parcursul primului trimestru al anului în curs, 60 de copii au necesitat servicii de protecție specială, astfel că 39 au fost plasați în regim de urgență la asistent maternal profesionist, iar 87 au ajuns în Adăpostul Temporar pentru Copilul Abuzat. Situațiile tuturor acestor copii au fost evaluate detaliat de specialișțtii SIRU, iar după soluționarea lor de instanța de judecată, 34 de copii au fost plasați la asistenți maternali profesioniști, 21 au ajuns la un centru de tip familial rezidențial, un copil a beneficiat de plasament în familia extinsă, iar în patru cazuri instanța a decis că este posibilă și realizabilă reintegrarea în familie.
„În ceea ce privește cauzele separării copilului de familie, conform Legii nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în cele 60 de cazuri care au necesitat protecție specială s-au constatat următoarele: copii care, în vederea protejării intereselor lor, nu au putut fi lăsați în grija părinților din motive neimputabile acestora (art.56, lit b), au fost 2 cazuri; copii abuzați, neglijați (art.56, lit.c) pentru care a fost propusă instanței de judecată și decăderea parțială sau totală din drepturile părintești, 53 de cazuri; copii abandonați/ părăsiți în unități sanitare, 5 cazuri”, a detaliat Anca Candrea, șefa SIRU
Potrivit acesteia, în ceea ce privește cazuistica copilului abandonat/ părăsit în unități sanitare cu secții de Neonatologie și/ sau Pediatrie, în trimestrul I al anului în curs s-au înregistrat de fapt 7 sesizări, soluționate astfel: în urma serviciilor acordate, doi copii au fost menținuți în familiile lor; în celelalte cinci cazuri a fost instituită măsura de protecție specială a plasamentului.
Sărăcia, motivul înmulțirii cazurilor de neglijență și alte forme de abuz
Să-ți iubești copilul, să-l accepți așa cum este, să-l protejezi, să te bucuri de el și să nu-l jignești, să-l aperi de pericolele fizice și sufletești, să nu-l pedepsești pe nedrept, să nu-l umilești, să-i dai prilejul să te iubească și multe altele, par a fi aspecte de viață străine multor părinți. Cel puțin așa reiese dacă luăm în calcul numărul tot mai mare, de la an la an, al situațiilor de abuz asupra copiilor ce ajung în atenția specialiștilor Direcției vrâncene de Protecția Copilului. Dacă anul trecut, în cinci luni au fost înregistrate 284 de astfel de cazuri, anul acesta, în doar trei luni (!!) a fost nevoie de intervenția specialiștilor SIRU în 274 de cazuri!
Potrivit celor spuse de Anca Candrea, cele mai frecvente cazuri care au necesitat intervenția au fost și anul acesta cele de neglijare, motivul fiind sărăcirea tot mai pregnantă a populației. Adică, acești copii fie nu aveau ce mânca, cu ce se îmbrăca, locuiau în condiții mizerabile sau nu se îngrijea nimeni de sănătatea lor, fie nu erau supravegheați, nu se preocupa nimeni de educația lor școlară sau erau privați de ceea ce este vital pentru buna dezvoltare a unui copil: afecțiunea.
Părinții care își neglijează copiii nu realizează că prin efectele grave pe care le produce, neglijarea pune în pericol dezvoltarea normală a acestora. Incapacitatea sau refuzul lor de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emoționale, de dezvoltare fizică și psihică și limitarea accesului la educație constituie tot o formă de abuz, o formă de violență…
„Motivul cel mai pregnat pentru înmulțirea cazurilor de neglijență și alte forme de abuz este sărăcia din ce în ce mai accentuată a populației. Apoi sunt carențele educaționale ale părinților, consumul exagerat de alcool, neglijarea copiilor din cauza programului foarte ocupat al părinților. Aceștia pleacă la muncă și-și lasă copiii singuri acasă. Norocul nostru este că indiferent de vitregiile zilei de azi, de lipsa de personal, etc., reușim să facem treabă colaborând cu instituțiile statului și autoritățile locale. Totuși, sărăcia este din ce în ce mai accentuată. De exemplu, față de anii trecuți, sunt puține cazuri de copii părăsiți în maternitate, iar unele cazuri nu au reprezentat, practic, părăsirea. Sunt mame care spun pur și simplu că nu își pot lua copiii acasă pentru că nu au ce să și-i crească”, a declarat Anca Candrea, subliniind faptul că prin diferite campanii derulate de DGASPC Vrancea și de ONG-urile naționale, se încearcă și responsabilizarea societății civile privind necesitatea intervenției și semnalării cazurilor de copii abuzați, astfel încât să se poată interveni la timp, pentru evitarea producerii unor tragedii.
0237.983 – Telefonul Copilului!
Legile scrise ale țării noastre reglementează foarte clar drepturile copilului, interzicând orice formă de abuz. „Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât și în orice instituție care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor. Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează cu un copil, și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia, este obligată să sesizeze Serviciul Public de Asistență Socială sau DGASPC”, precizează Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Tocmai pentru semnalarea cazurilor de abuz și neglijare a fost înființat, la nivelul DGASPC Vrancea, ca și la cel al tuturor instituțiilor din țară, Telefonul Copilului, la care oricine poate suna, fie și sub protecția anonimatului, și în acest fel poate salva uneori chiar viața unui copil aflat în pericol. În Vrancea, numărul Telefonului Copilului este 0237.983. Nu întârziați să sunați la acest număr ori de câte ori sunteți martorii unui abuz petrecut asupra unui copil, ori de câte ori simțiți că un pui de om se află în pericol. Sunați atunci, imediat, neîntârziat pentru că mai târziu, s-ar putea să fie… prea târziu.
