Valentin Amăriuței este avocat de aproape zece ani. Iubește profesia pe care o desfășoară și nu își dorește să acceadă în alta. A ales să dea la Facultatea de Drept după ce a picat proba sportivă de la Academia de Poliție, dar ulterior a înțeles că tot răul a fost spre bine. În tainele avocaturii a fost inițiat de avocatul Dan Adrian care mai apoi i-a devenit și îndrumător în viață, cununându-l și oferindu-i sprijin material și moral pentru a deveni un bun avocat. Pentru viitor își dorește să își facă bine meseria, iar pe plan personal își dorește încă un copil. Ca pasiuni, iubește mașinile și cursele de mașini.
Reporter: De când sunteți avocat?
Avocat: Sunt avocat de la 1 ianuarie 2004. Am absolvit cursurile Universității de Stat București.
Rep: Cine v-a îndrumat către Facultatea de Drept sau către avocatură?
Av: Inițial, am dat examen la Academia de Poliție, dar pentru că eram mai corpolent am căzut la proba sportivă. Ulterior, am dat la Facultatea de Drept. Nu m-a îndrumat nimeni. Eu mi-am dorit acest lucru.
Rep: După terminarea facultății, de ce ați ales avocatura?
Av: Am ales să intru în avocatură pentru că mi-a plăcut să ajut oamenii și să le rezolv problemele și în cei zece ani de zile de când sunt avocat, problema clientului a fost și problema mea.
Rep: Cum ați trecut prin perioada facultății?
Av: În facultate a fost o perioadă frumoasă din viața mea când am combinat utilul cu plăcutul. Am stat în Regie, nu am avut o situație financiară ca să stau în chirie într-o garsonieră sau apartament. Am amintiri foarte frumoase legate de această perioadă.
Rep: În primii ani ca avocat, pe cine ați avut ca îndrumător?
Av: L-am avut ca maestru pe nașul meu, avocatul Dan Adrian. A fost persoana care m-a călăuzit în această meserie. La momentul în care eu am luat examenul de primire în avocatură, nu era ca acum, între timp s-a modificat Legea Avocaturii. După ce luai examenul trebuia să găsești doi maeștri care să te ia pe lângă ei și numai atunci puteai să profesezi. Dacă nu îți găseai maestru timp de două luni de zile după examen, era ca și cum ai fi dat examen degeaba. Nașul meu, Dan Adrian, care nu mă cunoștea, m-a luat pe lângă dumnealui. Tatăl dânsului mi-a fost director la liceul unde am terminat, îl știam din vedere, dar niciodată nu vorbisem cu dânsul. Pur și simplu l-am abordat pe holul Tribunalului Vrancea și m-a luat pe lângă el cu o deosebită plăcere și mi-a acordat sprijinul necesar în cariera mea. Consider că acesta a fost călăuzitorul în cariera mea.
Rep: Preferați Dreptul Civil sau Dreptul Penal?
Av: Prefer Dreptul Civil și cel Comercial și nu mi se pare mai mult de muncă. Părerea mea că în această meserie majoritatea spun că se pricep la Dreptul Penal, dar eu, de la îndrumătorul meu am prins drag de Civil și de Comercial, chiar dacă în facultate, recunosc, îmi plăcea mai mult Dreptul Penal.
Rep: În cei zece ani de avocatură ați întâlnit o speță care să vă impresioneze sau să vă marcheze în vreun fel?
Av: Am avut mai multe spețe care au fost foarte importante pentru mine. Îmi amintesc însă de o speță în Civil, în care unei persoane i s-a luat casa de către cămătari și am pierdut la fond, la Tribunalul Vrancea și am câștigat la Curtea de Apel Galați, a fost o chestie că omul nici măcar nu mai spera să reintre în posesie, dar cu toate astea am câștigat. Instanțele și-au făcut treaba. Au mai fost și altele care m-au marcat și am avut destule dosare în cei zece ani…
Rep: Cum ați defini avocatura ca profesie?
Av: Îmi este greu să îi dau o definiție. E o meserie frumoasă. Mulți spun că în această profesie ești propriul șef, dar de fapt clienții sunt șefii tăi. Noi nu avem concediu niciodată, clientul te sună la orice oră, oricând vrea. E o meserie în care încerci să îți faci treaba și să aperi persoana. Nu pot da o definiție…cert e că este o meserie frumoasă.
Rep: Care sunt avantajele și dezavantajele acestei profesii?
Av: Avantajele sunt acelea că nu ai un șef, nu trebuie să te prezinți în fața acestuia de dimineață sau când pleci, dar în același timp trebuie să fii prezent pentru client, în momentul când ai dosare. Pe partea cealaltă, dacă de la serviciu sau de la șef te mai poți învoi, aici este mai greu. Clientul, în momentul în care te-a plătit, ești numai pentru el și nu poți să faci nicio derogare de la acest lucru. Este greu, dar și situația financiară este mai bună decât în alte meserii, iar acest fapt te stimulează. În momentul în care ai de muncă ești și stimulat financiar.
Rep: Vă tentează la acest moment alte profesii juridice?
Av: Nu! În niciun caz! Asta consider eu că mi se potrivește cel mai bine. Nu m-ar interesa să fiu nici judecător sau procuror, sau orice altă profesie juridică.
Rep: Există vreo diferență între cum priveați Dreptul și cum v-a fost el prezentat la facultate și ceea ce ați întâlnit ulterior, în sălile de judecată?
Av: Este diferență între ceea ce am învățat în facultate, ceea ce ne spuneau profesorii și ceea ce este acum. Să nu uităm că de când am terminat eu facultatea s-au schimbat ABC-ul Dreptului, Codul Civil, Codul Penal, Procedura penală și civilă, mai ales Procedura civilă este la a doua schimbare, care este radicală. Nu se compară cu ceea ce am învățat noi în facultate. Codul Civil s-a schimbat major… la facultate, exact cum am și spus, în primul meu dosar, a trebuit ca nașul meu, care îmi era îndrumător, să mă învețe lucruri care în facultate nici nu auzisem de ele.
Rep: Vă mai amintiți primul dosar?
Av: Da! A fost un dosar de lovire cu două persoane de la Nereju, două persoane în vârstă, care nu era la plângere prealabilă, era direct la instanță, și știu că instanța i-a condamnat pe amândoi, instanța i-a găsit pe amândoi vinovați.
Rep: Vă mai amintiți și momentul la care ați depus jurământul la intrarea în profesie?
Av: Sigur că da! A fost un moment solemn, știu că la acel moment era domnul avocat Ticu Burcă, decan. Cu dumnealui am depus jurământul. O să țin minte toată viața acel moment, eram șase care am intrat în anul acela. Pe vremea aceea se dădea examen la Iași. Era destul de dificil atunci, examenul era la cinci materii și oral și scris.
Rep: Care sunt calitățile unui avocat bun?
Av: Trebuie să fii înțelegător. Trebuie să îți înțelegi clientul și să poți să nu te enervezi. Omul vine la avocat ca la doctor și își începe povestea problemei pe care o are, cu ani de zile înainte…și într-un divorț, omul îți povestește toată căsnicia lui. Tu, ca avocat, trebuie să ai răbdare și să ai puterea să înțelegi, să asculți și pe urmă să preiei problema și să te transpui în problema lui ca să o poți rezolva.
Rep: Cum decurge o zi din viața avocatului Valentin Amăriuței?
Av: La ora 08.00 la serviciu, sunt unul dintre avocații care sunt la prima oră în Tribunal. Îmi iau dosarele, mulțumim că acum nu mai sunt procese după-amiaza, se stă la cabinet până târziu. În cursul zilei mai trecem și pe la Poliție, Parchet, după caz și plimbări între Secția Comercială a Tribunalului și sediul din strada Republicii.
Rep: Ce planuri de viitor aveți?
Av: Nu vreau decât să îmi fac cât mai bine meseria. Pe plan personal, îmi doresc încă un copilaș.
Rep: Dumneavoastră unde ați copilărit?
Av: Am copilărit la Panciu, tatăl meu a fost o persoană care m-a iubit enorm și a făcut orice pentru mine, din păcate a decedat acum patru ani de zile. Am avut o copilărie frumoasă, părinții mei au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a avea totul și să nu-mi lipsească nimic. Åžcoala I-IV am făcut-o în cartierul Dumbrava din Panciu, gimnaziul la Panciu, Liceul Ioan Slavici din Panciu, profil economic unde am absolvit cu diplomă de contabil statistician, după care am încercat la Poliție. Ulterior am luat la Drept și nu am mai dorit să intru la Academie. Consideram că acolo era mai ușor decât la Drept și mai ușor realizabilă decât meseria de avocat…Când am terminat eu facultatea, în profesia de avocat era greu de ajuns.
Rep: Considerați că în prezent, meseria de avocat este mai accesibilă?
Av: În prezent, nu. Dar dacă mă întrebați despre situații din urmă cu câțiva ani de zile, când examenele se dădeau la Barou… Acum examenul este așa cum era când am intrat eu în profesie, erau centre de examene pe regiuni.
Rep: Dacă ar fi să mulțumiți unei persoane pentru ceea ce este și reprezintă omul și avocatul Valentin Amăriuței?
Av: Vreau să le mulțumesc nașilor mei, Dan Adrian și Dan Raluca, care m-au ajutat enorm și moral și chiar îmi aduc aminte că pentru a veni din Panciu, de unde locuiam eu, în Focșani, mi-au pus inclusiv la dispoziție, un apartament al dânșilor, ca să pot să stau. Au făcut aceste lucruri dezinteresat și ulterior m-au cununat. Nașul meu mi-a fost al doilea părinte.
Rep: Ce pasiuni aveți?
Av: Am ca pasiuni șofatul, cursele de mașini. Timpul liber vreau să-l dedic fetiței mele care este sufletul meu, mie îmi plac foarte mult copiii.
Rep: Aveți un sfat pentru avocații la început de drum?
Av: Să aibă putere să aștepte în primii ani, situația financiară nu este foarte bună până când îți faci o clientelă. I-aș mai sfătui să aibă grijă de client pentru că altfel nu îți poți face bine meseria. Seriozitatea contează enorm pentru că suntem foarte mulți în Barou și prin asta ne putem diferenția, prin seriozitate, muncă.
Rep: Care sunt satisfacțiile pe care le oferă această profesie?
Av: Pentru mine, cea mai mare satisfacție este că am rezolvat problemele oamenilor, i-am ajutat și evident, mai este și satisfacția financiară.
Rep: Cum vedeți schimbările legislative în materie de procedură civilă?
Av: Eu cred că toate schimbările astea nu fac decât să impieteze dreptul la justiție. Ca un exemplu, la o acțiune de divorț pe care am introdus-o în luna ianuarie, am primit termen abia în luna iunie. Acum se depune acțiunea și primești termen ulterior. Sunt foarte multe acțiuni anulate. Mie mi se par aceste schimbări neavenite. Clienții sunt cei mai nemulțumiți, toată vina cade pe noi avocații, ne reproșează că de ce nu le-am făcut actele, de ce nu a venit citația, ba că a trecut prea mult timp…omul era învățat să îi vină imediat citația acasă, imediat după ce a fost la avocat și a introdus acțiunea. Acum omul trebuie să aștepte câteva luni de zile până când se face procedura prealabilă.
