De la un cititor:
„Referitor la articolul din ziarul dvs. „Samsarii de controale…”, am văzut și eu doi astfel de inspectori în exercițiul funcțiunii. Se întâmpla la un minimarket de pe strada Panduri din Focșani. Oamenii veniseră direct la aprovizionat, stăteau cu traistele în mână la ușa magaziei în așteptarea șefei de unitate care să le umple sacoșele. Aceasta o făcea pe casierul și striga la una din vânzătoare să meargă să-i „servească pe domnii”. Numai că vânzătoarele stăteau pitite printre rafturi și se eschivau să răspundă șefei și comentau că pretențiile controlorilor sunt foarte mari, iar puterea lor de a dispune de marfă este limitată. A durat această joacă „de-a șoarecele cu pisica” preț de câteva minute, timp în care cred că auzeau și ei chicotele fetelor. Dar nu le păsa, eu îi și compătimeam, dar ei sunt într-adevăr SAMSARI. Nu au aplicat nicio sancțiune comerciantului, probabil că țineau „un as în mânecă”, dar oamenii aveau nevoie de una, de alta. Ä‚știa nu se mai vindecă, nimic nu-i mai sperie, nici rușinea, nici pierderea locului de muncă”.
