LÃCRIMÄ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.
Sursa: DEX â98 (1998)
LÃCRIMA CHRÃSTI s.n. Vin alb ambrat, foarte limpede și puțin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). [< it. lacrima Christi].
Sursa: DN (1986)
lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit.
Sursa: Argou (2007)