Deși reglementată de lege și încurajată prin tot felul de subvenții și facilități, încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap rămîne în continuare o problemă departe de a fi rezolvată. Există încă destui angajatori care privesc acești oameni – care deseori au calificări, ba chiar și facultăți – ca pe o bătaie de cap, care e mai bine să fie ignorată. Totodată, mai există și în rândul multor persoane cu handicap nu doar teama de a se integra într-o colectivitate ce poate arăta ostilitate, ci și obișnuința de a trăi din indemnizația de handicap.
În momentul de față, în Vrancea trăiesc aproape 18 mii de persoane adulte cu handicap, peste patru mii fiind încadrate în gradul grav, alte aproximativ 11 mii în gradul accentuat și peste 2.518 în gradul mediu. Foarte puțini dintre aceștia au dorit și au și reușit să obțină un serviciu.
Potrivit celor spuse de Daniela Brihoianu, purtătorul de cuvânt al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Vrancea, pe parcursul anului trecut, Centrul de sprijin pentru persoane cu dizabilități din cadrul instituției a reușit încadrarea în muncă pentru doar 12 persoane cu dizabilități. Meseriile pe care le practică aceștia sunt operator calculator, confecționer îmbrăcăminte, confecționer tâmplărie aluminiu, femeie de serviciu, manipulant, maseur și altele.
Anul acesta, până în prezent, nu a fost încadrată în muncă nicio persoană cu handicap, AJOFM Vrancea având în evidențe doar 33 de vrânceni din această categorie. „De la înființarea acestui centru, adică din 2006 și până în prezent, au fost consiliate un număr de 317 persoane și s-au identificat locuri de muncă pentru 104 persoane, în meserii ca: maseur, CTC-ist în confecții, consilier juridic, operator calculator, confecționer îmbrăcăminte, confecționer tâmplărie aluminiu, femeie de serviciu, manipulant, maseur etc.”, a declarat Daniela Brihoianu, accentuând faptul că în continuare, se întâmpină mari greutăți în tentativele de angajare a acestor persoane.
Nu doar că nu există locuri de muncă accesibilizate, dar trebuie dusă o adevărată luptă cu prejudecățile potențialilor angajatori și cu inflexibilitatea însăși a oamenilor cu dizabilități. Nu în ultimul rând, printre greutățile întâmpinate în acest demers se numără și „integrarea socio-profesională deficitară a persoanelor cu dizabilități și nivelul lor scăzut de educație și calificare”, a mai spus Daniela Brihoianu.
Angajatorii preferă să plătească, decât să angajeze
Legea șomajului și cea a promovării și protecției drepturilor persoanelor cu handicap acordă o serie întreagă de subvenții acelor angajatori care sunt dispuși să treacă peste prejudecăți și să angajeze oameni din această categorie. Astfel, orice persoană cu handicap care dorește să încheie un contract individual de muncă are acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap. „Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap. Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, pu-blice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați”, prevede Legea nr. 448.
Totuși, angajatorilor care nu se conformează acestei cerințe, legea le dă o portiță de scăpare, care a devenit în practică, un obicei. Ei scapă de obligativitatea angajărilor dacă plătesc lunar, către bugetul de stat, o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; achiziționează produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat.
Subvenții și facilități
Angajarea persoanelor cu handicap se poate face pe piața liberă a muncii, la domiciliu sau în forme protejate (loc de muncă protejat sau unități protejate autorizate). Legislația prevede că oamenii angajați la domiciliu trebuie să beneficieze, din partea angajatorului, de transportul la și de la domiciliu al materiilor prime și materialelor necesare în activitate, precum și al produselor finite realizate. Persoanele cu handicap angajate în muncă au o serie de drepturi care se pare că nu sunt deloc pe placul potențialilor angajatori, precum o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puțin 45 de zile lucrătoare, dar și un preaviz de minim 30 de zile lucrătoare, acordat la desfa-cerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive neimputabile acestuia. Persoanele cu handicap mai au dreptul la adaptarea rezonabilă a locului de muncă, dreptul de a lucra mai puțin de opt ore pe zi, în situația în care are recomandarea comisiei în acest sens, precum și de scutire la plata impozitului pe salariu.
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază, la rândul lor, de o serie de drepturi printre care: deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate și achiziționării utilajelor și echipamentelor utilizate în procesul de producție de către persoana cu handicap; deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum și a cheltuielilor cu transportul materiilor prime și al produselor finite la și de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru munca la domiciliu; decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare și orientare profesională și de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap.
Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenți din rândul persoanelor cu dizabilități primesc lunar, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând 1-1,5 înmulțit cu Indicele Social de Referință (ISR), pe o perioadă de 18 luni. Totodată, angajatorii care în raport cu numărul de angajați nu au obligația de a încadra în muncă persoane cu handicap, dar angajează astfel de oameni pe durată nedeterminată și le mențin raporturile de muncă minim doi ani, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană, o sumă egală cu ISR (500 lei). Nu beneficiază de aceste facilități angajatorii care în ultimii doi ani au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele pe care le angajează.
