M-am gândit că o rubrică despre tipurile umane dintr-un liceu/ școală generală/ sau alt loc în care mai sunt adolescenți ar fi binevenită. De aceea, am început cu cel mai popular specimen de adolescent, și anume hipsterul.
Tipologii
Momentan, să fii hipster este pe val. Åži cei pur și simplu în pas cu moda, care nu au un fel de a fi propriu, sunt tot hipsteri. Stați fără grijă, o să treacă azi, mâine sau peste un an, ca toate celelalte trenduri. Până atunci, trebuie să știți că există mai multe feluri de hipsteri; hipsterul de generală, care poartă ochelari cu rame groase și lentile de sticlă, nelipsiți de micuțul romb argintiu de pe margini și postează poze cu filtre, scrise în helvetica de pe weheartit.com sau alte site-uri în același gen; hipsterul în negare, pe care îl recunoști după ceea ce spune, mai mult decât după cum se îmbracă. Tot ceea ce încercă să facă este să se separe de ceilalți, nu pentru că așa simte, ci pentru a fi special. Ultima categorie este aceea a hipsterului over 9000, hipsterul profesionist. De obicei este mai mare ca vârstă, și se crede rocker, deși se laudă cu cât este el de underground când prinde ocazia. Spre deosebire de ceilalți hipsteri, este popular.
Îl recunoști după…
Partea asta este aproape inutilă, dat fiind că aproape toată lumea știe cum să deosebească un hipster. Să spunem numai că repetiția este mama învățăturii. Așadar, îl recunoști cel mai evident după pantalonii colorați strident cu acea forma care amintește de colanți. Degeaba aș menționa cât de bine evidențiază genul ăsta de pantaloni masculinitatea unui băiat sau picioarele groase ale unei fete nu prea norocoase. Poți să greșești când zici de cineva că este hipster dacă are camașă cu carouri, poți să greșești când vine vorba de frezele bizare , dar nu poți eșua când vezi pe cineva cu pantaloni roșii. Părul lor încearcă să fie cât mai artistic, poate lung (păcat, nu-i lasă mama lor), oricum, la limita dintre rebel și cuminte. Åži cum nu avem prea multă imaginație, abordăm freza cu păr un pic crescut pe mijloc și ras în părți. Dacă ai părul ca 70 % dintre adolescenți, n-ai cum să dai greș, nu? Personal cred că freza asta arată ca opusul unei chelii.
De departe, cea mai importantă trăsătură a lor este că vor să fie unici. Ei vor fi cei 35% diferiți față de restul de 65%. Dușmanul lor este tot ceea ce place majorității (și chiar hipsterilor, în secret) și se numește mainstream. Åži cum ochelarii cu romb (pe care îi poartă acum doar cei mai mici și neștiutori) și eșarfa sau pălăria de paie au devenit mainstream, deși paradoxal, sunt mărci ale hipsterilor, nici ei nu le mai folosesc. În teorie, hipsterii vor să pară delicați și erudiți, dar cine mai are timp de teorie? Tot ce vrem să facem, este să părem a fi ceva mai degrabă decât a fi. Măcar dacă ar fi fost hipsteri pe bune și nu parte dintr-o modă… Așadar ca să te încadrezi într-un curent este suficient să arăți ca atare și să spui unele lucruri care să amintească de respectiva idee.
Muzica
Orice e necunoscut. Sau orice e social acceptat ca fiind muzică specială. În funcție de prefe-rințe, există cei mai înclinați spre voci lălăite, subțiri și răgușite pe acorduri repetitive de chitară, ori cei care ascultă muzică electronică, la fel de repetitivă. Atenție, însă! Nu aceeași mu-zică electronică cu a cocalarilor sau a celor de rând, ci a trupelor necunoscute, de preferință al căror nume începe cu „The…”, cu o înclinație spre dubstep. Am mai văzut și anomalii de hipsteri care ascultă muzică de la radio. Sunt deja pe apogeul existenței lor ca modă, așadar urmează un declin. Åži atunci apar mai sus numitele anomalii, care vor sfârși probabil în cocalari cu eșarfă.
