Simion Avram și Ionuț Valentin Stafi, de 23, respectiv 22 de ani, bat pe la toate ușile în speranța că cineva îi va ajuta să-și găsească un loc de muncă. Ambii provin din sistemul de Protecția Copilului, nu au familii care să le fie aproape și spun că nu au nicio șansă să supraviețuiască dacă nu au de unde să-și câștige banii de hrană și de gazdă. „Gazda ne dă afară pentru că nu mai avem bani să plătim. O să ajungem în stradă. Noi nu cerem de pomană, vrem să muncim ca să putem să trăim! Am încercat să găsim ceva de lucru, dar nu am găsit nicăieri. Pe unde am mai lucrat până acum nu ne-au făcut carte de muncă, am fost la negru. De aceea, rugăm pe oricine vrea să ne ia la muncă, să ne sune”, au explicat cei doi băieți. Ei pot fi contactați la numerele de telefon 0761.989.306 și 0760.452.855.
Simion și Ionuț au fost, parcă, adunați laolaltă de aceeași soartă. Chiar dacă primul a avut timp să crească alături de mama sa până la zece ani, iar cel de-al doilea nu a cunoscut decât viața instituționalizată, de la un anume punct existența lor pe acest pământ a devenit similară. „Mama m-a dus la centru când aveam zece ani. Am înțeles-o, a făcut ce a putut ca mie să-mi fie bine. A fost greu la început, dar apoi m-am obișnuit. Am stat mai întâi la Centrul de plasament din Odobești și apoi m-au mutat în Modulele familiale tot în Odobești. Am făcut Liceul Agricol de acolo, dar nu am luat Bac-ul și de aici au început toate problemele. Am vrut să mă înscriu la Postliceală și să dau Bac-ul anul următor, în felul acesta puteam să mai rămân acolo, în Module. Dar nu mi s-a dat voie și a trebuit să plec”, susține Simion.
Se întâmpla anul trecut. Pus față în față cu viața pe cont propriu, el a încercat, și a reușit să-și găsească un loc de muncă. Åži, pentru o perioadă de timp, chiar și un adăpost. „Am găsit o firmă din Bacău care avea de renovat o școală din Jariștea. Până în aprilie anul ăsta am stat acolo, într-o cameră. Apoi am plecat la neamurile mele din Nereju, dar n-am putut rămâne. Bunicul meu vrea să stea singur, iar tata, care pe vremuri a vrut să o omoare pe mama, nu e un om lângă care să poată trăi cineva. Cum mama este în Turcia, am plecat la ea unde am stat un timp, am găsit de muncă, dar apoi mama mi-a zis că nu mă mai poate ajuta, așa că să plec înapoi în țară. Mi-a dat niște bani și am venit iar aici. Cu banii am reușit să îmi plătesc o gazdă numai că banii s-au terminat, n-am mai găsit de muncă și acum gazda mă dă afară. Nu mai am unde să mă duc”, a spus Simion.
Ionuț, colegul său mai mic cu un an, n-a simțit niciodată dragostea părintească. Åži poate de aceea, a considerat absolut firească viața instituționalizată cu toate că, la un moment dat, a simțit nevoia de a-și cunoaște părinții. „Åžtiu că trăiesc la Călienii vechi, dar nu vor să mă primească. Mai am cinci frați, toți dați la stat ca și mine. Pe mine m-au lăsat încă de la naștere. Am fost pe la asistenți maternali la Panciu, Movilița, Vidra… Apoi am ajuns și eu în Modulele familiale din Odobești, unde l-am cunoscut pe Simion. Am făcut același liceu ca și el și am terminat astă vară, dar nici eu n-am luat Bac-ul. Așa că a trebuit să plec din modul. Åži am ajuns pe stradă”, zice băiatul. Zice că a locuit până acum la aceeași gazdă cu Simion și, la fel ca și el, va fi dat afară pentru că nu mai poate plăti, neavând de muncă. „De când am plecat de la modul am lucrat o lună, ca salahor în construcții. Am mai muncit și la gazdă, a zis că nu-mi dă bani, dar îmi scade din chirie. Nu mi-a scăzut și ne dă și afară”, explică Ionuț.
De la Modulele familiale în Adăpostul pentru oamenii străzii
Speriați de perspectiva de a ajunge în stradă, fără niciun acoperiș deasupra capului tocmai acum, în plină iarnă, cei doi tineri au bătut la ușa Filialei de Cruce Roșie Vrancea. Împinși de nevoie, lipsiți de bani și fără vreo perspectivă de a-i câștiga, astfel încât să-și poată plăti din nou o gazdă, ei s-au gândit, ca soluție de criză, să ceară găzduire în Adăpostul pentru oamenii străzii al instituției. „Măcar dacă am fi știut că după absolvire putem să luăm șomaj, tot am mai fi avut ceva bani. Dar când am fost la AJOFM și-am vorbit, ne-au spus că este prea târziu, că au trecut șase luni de când am terminat școala. Åži tot acolo ne-au zis că nu au niciun loc de muncă pentru noi… Așa că ne-am dus la Crucea Roșie. Nu știm cum o să fie acolo, noi nu vrem să devenim boschetari, vrem să muncim, dar nimeni nu ne ajută cu un loc de muncă”, au explicat cei doi tineri.
Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea a declarat că, deși Adăpostul este supraaglomerat, „ei constituie o urgență, nu-i putem lăsa pe stradă, le vom asigura loc în Adăpost”.
Situația tinerilor dezinstituționalizați, o problemă
În condițiile în care și tinerii din familii, care termină școala și trebuie să-și înceapă viața pe cont propriu întâmpină serioase dificultăți în obținerea unui loc de muncă, pentru cei crescuți în instituțiile statului acest lucru este de cele mai multe ori, un ideal imposibil de atins. Ca și cei doi protagoniști ai acestui articol, și ceilalți la fel ca ei se trezesc dintr-o dată fără siguranța adăpostului și îngrijirii primite în centrele în care au crescut. Åži, în plus, fără posibilitatea de a se angaja, astfel încât să poată supraviețui măcar din leafa minimă pe economie.
Mai mult, nu de puține ori ei se lovesc de opacitatea angajatorilor care fie refuză din start să încadreze tinerii proveniți din instituții, fie îi folosesc fără a le face contracte de muncă pentru ca apoi să-i plătească cu te miri ce sau chiar deloc. „Pe unde am mai reușit să muncim, am muncit doar la negru, ca salahori sau la munci necalificate. Nimeni nu ne-a făcut acte. Am fost și am mai depus CV-uri, dar până acum nu ne-a căutat nimeni. Am sunat la anunțurile de angajare pe care le-am găsit în ziar, dar de cele mai multe ori ni s-a răspuns că locul s-a ocupat. Chiar dacă n-am luat Bac-ul, totuși suntem calificați în comerț și industrie alimentară… Ne-ar plăcea să lucrăm în acest domeniu, dar dacă nu se poate, măcar în altele, orice…”, au spus cei doi băieți.
Contactată de reporterii noștri, Daniela Nicolaș, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a declarat că Simion și Ionuț pot veni oricând la sediul instituției, astfel încât să fie ajutați să găsească soluții la problemele cu care se confruntă. „Chiar dacă au plecat din sistem, noi le acordăm în continuare tot sprijinul, îi consiliem și îi îndrumăm, împreună putem face toate eforturile pentru identificarea unor locuri de muncă. Mai mult, în proximitatea lunii februarie, Centrul «Sfântul Teodor», care va oferi servicii tinerilor peste 18 ani care au părăsit sistemul de protecție, va deveni funcțional, iar cei doi vor putea deveni beneficiarii acestui serviciu”, a declarat Daniela Nicolaș.
