Puțin mai aveam până la a-mi pierde vederea! Nici nu știu cui să-i mulțumesc pentru că încă mai văd normal, fără nicio complicație. Unii ar spune că am avut noroc, alții că m-a păzit Dumnezeu, iar alții ar pune întâmplarea pe seama sorții. Mă bucur dacă doar datorită norocului am scăpat, îi mulțumesc lui Dumnezeu dacă m-a păzit și sorții că a fost blândă cu mine.
Înainte să încep să vă povestesc cum am stat câteva zile cu frica de a rămâne cu ochiul stâng fără vedere țin să vă oblig, dacă s-ar putea, să purtați echipamente de protecție oricând se impune. Eu sigur asta voi face pe viitor! O pereche de ochelari mi-a lipsit mie când m-am apucat să cosesc ceva iarbă într-o sâmbătă. După o plimbare printr-un supermaket din Focșani m-am ales cu o motocoasă. Băiatul responsabil pe raion mi-a făcut proba la scula pe care o priveam cu nerăbdarea unui copil care a primit o jucărie lucioasă. Am așteptat la ghișeul de informații să primesc garanția și am plecat cu gând serios de treabă.
Aveam să trăiesc mai târziu cea mai grea încercare din viața mea, de până acum. În cutia de carton în care era ambalată „jucăria” mea nu am găsit și echipament de protecție. Nici nu mi-am pus problema! M-am grăbit să o montez de față cu soția. Când încerca să mă ajute cu următorul șurub parcă aveam un sentiment exagerat de proprietate. „Lasă că mă descurc!”, am exclamat de mai multe ori. După ce am amestecat benzina cu uleiul, pentru că funcționează la fel ca o drujbă, are nevoie de amestec, am pornit-o. Zgomotul motorului a țâșnit imediat, iar satisfacția mea asemenea.
Băiatul de la supermarket mi-a recomandat să îi fac rodajul, adică să îi fac plinul de două ori și să o țin la ralanti. Nu am avut răbdare să repet procedura. I-am făcut plinul, am lăsat-o circa trei ore sprijinită de un gard până aproape s-a terminat amestecul din rezervor. Eram cu cinci minute înaintea accidentului. Răbdarea mea trecuse în aceste trei ore de la o intensitate la alta. Eram pe finalul punctului în care mai puteam aștepta. „Gata, a mers destul! Pot acum să îi fac o probă înainte de a se înnopta”, mi-am spus în timp ce urechile mele percepeau din ce în ce mai aproape zgomotul. Am prins-o de coarne, mi-am pus hamul pe umeri și am accelerat-o entuziast. Eram cu un minut înaintea momentului în care aveam să îmi dau seama cât de mult valorează o pereche de ochelari sau o mască de protecție. Tacticos, am mers în capătul grădinii și am început probele. „Cum merge?”, m-a întrebat un prieten aproape urlând din cauza bârâitului. Nu mai știu ce i-am răspuns și asta pentru că eram foarte atent să tai fiecare fir de iarbă ce crescuse ceva mai mult. „Dă cu ea mai jos să poți tăia de la fața pământului!”, m-a îndemnat vocea prietenului.
La nici 10 secunde după acest îndemn am simțit o izbitură în ochiul stâng, o lumină albă mi-a inundat vederea și o durere accentuată. Mi-am dat seama imediat ce am pățit. Paleta discului a antrenat o piatră care m-a plesnit în albul dinspre interiorul ochiului. Cu ochii închiși am reușit să opresc motocoasa care se învârtea în neștire. Oglinda retrovizoare a mașinii a fost cea care mi-a arătat mai exact ce s-a întâmplat. O pată de sânge mi-a acoperit albul ochiul dinspre interior și imediat am simțit cum mi se înmoaie picioarele. Mi-am revenit după aproximativ 30 de minute, timp în care am stat întins, iar entuziasmul inițial s-a transformat în îngrijorare.
O ceață densă acoperea toată imaginea. Pe lângă senzația de disconfort, tot ce vedeam părea că este învăluit într-un fum dens. Nu am văzut cu ochiul stâng mai bine de două zile. Duminică am mers la un doctor pe care l-am deranjat de la un grătar, dar care m-a mai liniștit. Câteva vitamine și ceva picături m-au pus pe picioare. A trecut o săptămână de atunci. Acum sunt bine, a mai rămas puțin roșu în ochi însă evoluția este spre bine.
Câțiva milimetri mi-au lipsit să vă scriu acum cu un singur ochi. M-am întors la supermarket și am cumpărat o mască de protecție. „Nu aveți una mai mare?”, am întrebat eu în timp ce vânzătorul mă privea pătrat. Când i-am arătat motivul pentru care îmi trebuie mai multă protecție a înțeles. Eu unul promit că niciodată nu voi mai lucra fără masca de protecție. Cred că mai sunt nenumărate situații în care te poți răni și din acest motiv țin să vă oblig, dacă aș putea, să aveți grijă întodeauna să nu trăiți ce am trăit eu. Gândiți-vă bine, vederea este foarte prețioasă!
