Nanoparticulele, obiecte de dimensiuni infime, adeseori lăudate pentru succesul lor în electronică și chimie, au devenit în ultimii ani o sursă de speranță și în medicină, în principal în ceea ce privește noile tratamente contra cancerului.
De câteva luni, compania franceză Nanobiotix coordonează un test promițător pe pacienți suferind de sarcom – tumori rare care atacă mai ales mușchii membrelor -, ce constă în injectarea unor particule de un milion de ori mai mici decât diametrul unui fir de păr, cu scopul de a stimula efectele radioterapiei.
Această primă fază a studiului clinic, realizată pe un eșantion de 27 de pacienți, vizează mai întâi verificarea inocuității oxidului de hafniu (HfO2), o nanoparticulă care, odată ajunsă în tumoare, stimulează efectul distrugător al razelor X emise în timpul ședințelor de radioterapie, a explicat Laurent Levy, președintele-fondator al companiei Nanobiotix. „Am prevăzut și o a doua fază, ce va fi implementată pe mai mulți pacienți, pentru a demonstra eficacitatea” acestui procedeu deja testat cu succes pe șoareci, a explicat Laurent Levy, care speră să obțină primele rezultate comerciale începând cu anul 2015. „A avut loc un experiment in vivo pe un animal foarte robust și nu vedem niciun motiv pentru care acest model, valabil pe animale, să nu poată fi transpus și pe oameni”, a declarat, la rândul său, radioterapeutul Jean-Michel Vannetzel, de la clinica Hartmann din orașul francez Neuilly-sur-Seine. „Este entuziasmant și, dacă metoda va funcționa, se va produce o adevărată revoluție terapeutică”, a adăugat acest oncolog, care a reușit să distrugă „un întreg câmp de tumori neoperabile și dificil de vindecat prin radioterapie, din cauza prezenței unor organe importante în jurul lor”.
Metoda ar putea fi aplicată în tratamentul mai multor tipuri de cancer – de prostată, hepatic, pancreatric, rectal, al esofagului sau chiar contra tumorilor cerebrale. Orice tumoare poate fi distrusă cu ajutorul razelor X, dar se pune întotdeauna problema intensității radiației folosite.
Prezența unor organe vitale în apropierea tumorilor limitează cel mai adesea doza pe care radioterapeuții pot să o îndrepte spre celulele canceroase care trebuie neutralizate.
